Prutule tânăr, apă curată

10:09 am Poezie                                                     

Prutule tânăr, apă curată de Răzvan Ducan

Prutule tânăr, apă curată,
Toată lumea face armată
Şi nu de azi, de mâine sau de ieri,
Dar ce cauţi, tu, la grăniceri?

Pe cine aperi, de cine, vreau să zic,
Cine ţi-e duşman şi cine-i amic,
Spre cine stai cu spatele-ntors,
Cine te-a pus pe tine în post?

Cine ţi-a făcut chemare
Să fii bornă la hotare,
Apa să-ţi fie fâşie greblată
Să tragi în peştii care o-noată?

Şi cine ţi-a dat puşca pe spate,
Să desparţi frate de frate
Şi cu binoclul la distanţă să ţii
Pământurile, ca părinţi la aceiaşi copii?

Să aperi, cum, Limba Română de Limba Română?
Când au cuvintele cetăţenie comună,
Să desparţi subiectul de predicat,
Iată virgula marelui păcat.

Părinţii ce s-au chinuit cu tine
Le curg acuma lacrimi de ruşine
Şi malurile ce te-au mîngîiat între ele
Le faci acuma atâtea zile grele.

Prutule, jurământul tău real
E malurile, să le-nchei ca pe-un fermoar,
Zimţii celor două ţărmuri să se-mbuce,
Cheiţa apei tale poate duce,

Atâta bucurie, cum nici nu poţi visa,
“De la Nistru…”, cum Eminescu zise, “…pân’ la Tisa”,
Şi nu vei mai fi hulit ca bornă de hotare
Şi fi-vei Goldiş, Lucaciu, Maniu, făurind România Mare

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>