Spunea odata cineva: „Parinte, Ceausescu strica bisericile”. „Nu el, ma, ci pacatele omenirii“ – i-a raspuns Parintele. (Maria Matronea, Sibiu)

Odata, la Draganescu, am stat de vorba cu Parintele Arsenie în biserica si când sa ies catre poarta, cam pe lânga fântâna, Parintele s-a oprit în fata mea si mi-a zis: „Mai, hai sa-ti spun tie ceva, ca stiu ca tu nu ma spui la nimeni”. Si continua: „Hai, sa-ti spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte tari comuniste vor face pasnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca si când dai camasa de pe tine si iei alta camasa – numai România va face trecerea prin varsare de sânge si vor muri multi”. L-am întrebat pe Parintele daca voi muri si eu. Atunci, sfintia sa s-a asezat catre Rasarit, cu mâinile împreunate, ca si când s-ar fi rugat (nu cum fac preotii, cu mâinile în sus). A stat asa, cu fata catre cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, ca nu voi muri la revolutie, dar ca „asta” va muri în ziua de Craciun. L-am întrebat: „Care asta?”. „Asta, ma, care ziceti voi ca nu vi-l mai schimba Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceausescu, Parinte?”. Dânsul mi-­a zis: „Da, ma, asta. Si voi muri si eu, cu vreo 3 saptamâni înaintea lui”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasa a granitei. Am fost cu sora mea, Nela, la Parintele Arsenie ca sa-i spunem. Parintele ne-a zis: „Sa-i para bine ca n-a fost puscat“. Apoi s-a întors catre lume si a zis: „Mai, sa stiti ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sa se întoarca si n-or mai putea, caci România va fi înconjurata de flacari”. Parintele nu prea era de acord sa-ti parasesti tara.

Înainte de revolutia din 1989 Parintele ne-a spus ca miroase a praf de pusca si asa a fost. Ne-a mai spus ca o sa ne pasca un mare cutremur si blocurile din Bucuresti vor ajunge ca si cutiile de chibrituri.

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005