La prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca, la Draganescu, m-am trezit cu Parintele lânga mine, fara sa-l vad venind. Mi s-a adresat zicându-mi ca vin de la mare distanta si ca eu predau codul genetic, deci stia ca sunt profesoara de biologie. Mi-a atras atentia sa nu ma mai vopsesc pe par ca sa nu-mi pierd mântuirea si mi-a mai spus numarul copiilor pe care nu i-am adus pe lume si care ma vor striga pe lumea cealalta, acuzându-ma de fapta mea. M-a trimis apoi în biserica sa vad picturile facute de sfintia sa… Apoi m-a îndemnat sa plec la autobuz fiindca urma sa vina o furtuna foarte mare. Dupa ce m-am urcat în autobuzul de Bucuresti s-a pornit o furtuna, asa cum spusese Parintele.

La o alta întâlnire cu Parintele mi-a zis sa plec repede ca vine securitatea si verifica oamenii gasiti aici; într-adevar în drum spre autobuz am întâlnit masina securitatii care era în drum spre biserica. Parintele nu vroia sa am necazuri cu securitatea, fiind înca la scoala, profesoara.

Alta data, o doamna îl abordeaza pe Parintele spunându-i ca are un baiat, de profesie inginer, care a plecat în Muntii Bucegi de sase saptamâni si nu s-a mai întors acasa. Parintele îi raspunde ca nu o sa mai vina pentru ca din cauza unei avalanse a cazut într-o prapastie si i-a indicat chiar si locul, dar sa-l lase pâna la primavara când “va iesi singur”, odata cu topirea zapezii. Lucrurile s-au petrecut întocmai, si locul a fost cel indicat de Parintele. (Prof. C.F.)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004