Mănăstirea Recea – Tezaur al spiritualităţii ortodoxe şi a celei româneşti autentice

Am fost de foarte multe ori la această sfântă aşezare care cuprinde atâtea comori ale spiritualităţii noastre eterne, româneşti şi ortodoxe, de fiecare dată fiind foarte impresionat de toate cele văzute şi auzite în acest loc sfânt – în care trebuie să ne lepădăm de încălţămintea netrebniciei şi a cerbiciei noastre, dar niciodată nu am fost atât de copleşit ca în data de 7 Septembrie 2003 când a avut loc marele eveniment al sfinţirii, al târnosirii bisericii acestui sfânt aşezământ monahal!… A fost o încununare a întregii activităţi şi osteneli purtată de către obştea acestui complex monastic de-a lungul anilor, de la îmnfiinţarea lui în 1991 şi până atunci, osteneală ce a stat, îndeosebi pe umerii Părintelui Ioan Iovan – Duhovnicul şi a Maicii Cristina Chichernea – Stareţa acestei sfinte mănăstiri – aceste două personalităţi care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei şi împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului şi a spaţiului nostru sacru ce alunecă spre veşnicie, cu acest pridvor al eternităţii şi cu această anticameră a Împărăţiei – care este această chinovie ce stă în calea diminuării şi a deteriorării tradiţiei noastre sfinte şi autentice!…

A fost atunci o sărbătoare a întregii suflări româneşti transilvane care s-a bucurat la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoşeşti în această zonă care a fost, de-a lungul istoriei aspru vitregită de lucrarea şi înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; momentul acesta a fost perceput ca un trimf al nostru constantând, încă o dată dacă mai era cazul, că Dumnezeu ne-a purtat şi ne poartă de grijă prin nemărginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire şi izbăvire!…

A venit atunci, popor din tot Ardealul şi nu numai, au fost de faţă foarte mulţi fii duhovniceşti ai Părintelui Ioan şi cunoscuţi ai Maicii Stareţe care au împărtăşit bucuria consacrării acestui sfânt lăcaş dimpreună cu obştea în fruntea căreia s-au aflat distinşii oaspeţi, înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Universale şi ai Bisericii noastre Ortodoxe Române, avându-i pe cei doi mari cârmuitori duhovniceşti – P.F.P Petros – Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi şi P.F.P. Teoctist – Întâistătătorul Bisericii noastre dreptmăritoare şi autocefale, însoţiţi de un număr impresioant de alţi mari ierarhi ai celor două biserici ortodoxe surori cum ar fi: Î.PS. Irineos – Mitropolit de Pelousion, Vicar General Patriarhal; P.S. Alexios – Episcop de Nitra, Vicar Patriarhal în Cairo; Apoi Arhiereii Români: Î.P.S. Teofan al Olteniei; Î.P.S. Iosif al Europei Centrale şi Meridionale, Î.P.S. Andrei al Alba Iuliei – Arhipăstorul locului, cel care a avut binecuvântata inspiraţie de a-i chema pe Părintele Ioan şi pe Maica Cristina de la Bucureşti şi de a-i înrădăcina în aceste locuri, care trebuiau desţelenite şi defrişate, din punct de vedere duhovnicesc; P.S. Ioan al Covasnei şi Harghitei; P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului; P.S. Ciprian Câmpineanul – Episcop Vicar Patriarhal; P.S. Visarion Răşinăreanul – de la Arhiepiscopia Sibiului; P.S. Petroniu Sălăjanul – de la Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului – şi care, de origine este mureşan, deci un bun cunoscător al acestei mănăstiri, şi P.S. Iustin Sigheteanul din Maramureşul Voievodal, însoţiţi de un numeros sobor de preoţi, diaconi, credincoşi, autorităţi de Stat – centrale şi locale, monahi şi monahii în frunte cu maica stareţă Ierusalima Ghibu de la Râmeţ, care în duhul frăţietăţii au venit să-şi susţină şi să-şi felicite colegii!…

Citeste mai departe…