Mănăstirea Recea – Tezaur al spiritualităţii ortodoxe şi a celei româneşti autentice
Mai 24, 2009 10:30 am Articole, Stelian GombosMănăstirea Recea – Tezaur al spiritualităţii ortodoxe şi a celei româneşti autentice
Am fost de foarte multe ori la această sfântă aşezare care cuprinde atâtea comori ale spiritualităţii noastre eterne, româneşti şi ortodoxe, de fiecare dată fiind foarte impresionat de toate cele văzute şi auzite în acest loc sfânt – în care trebuie să ne lepădăm de încălţămintea netrebniciei şi a cerbiciei noastre, dar niciodată nu am fost atât de copleşit ca în data de 7 Septembrie 2003 când a avut loc marele eveniment al sfinţirii, al târnosirii bisericii acestui sfânt aşezământ monahal!… A fost o încununare a întregii activităţi şi osteneli purtată de către obştea acestui complex monastic de-a lungul anilor, de la îmnfiinţarea lui în 1991 şi până atunci, osteneală ce a stat, îndeosebi pe umerii Părintelui Ioan Iovan – Duhovnicul şi a Maicii Cristina Chichernea – Stareţa acestei sfinte mănăstiri – aceste două personalităţi care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei şi împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului şi a spaţiului nostru sacru ce alunecă spre veşnicie, cu acest pridvor al eternităţii şi cu această anticameră a Împărăţiei – care este această chinovie ce stă în calea diminuării şi a deteriorării tradiţiei noastre sfinte şi autentice!…
A fost atunci o sărbătoare a întregii suflări româneşti transilvane care s-a bucurat la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoşeşti în această zonă care a fost, de-a lungul istoriei aspru vitregită de lucrarea şi înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; momentul acesta a fost perceput ca un trimf al nostru constantând, încă o dată dacă mai era cazul, că Dumnezeu ne-a purtat şi ne poartă de grijă prin nemărginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire şi izbăvire!…
A venit atunci, popor din tot Ardealul şi nu numai, au fost de faţă foarte mulţi fii duhovniceşti ai Părintelui Ioan şi cunoscuţi ai Maicii Stareţe care au împărtăşit bucuria consacrării acestui sfânt lăcaş dimpreună cu obştea în fruntea căreia s-au aflat distinşii oaspeţi, înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Universale şi ai Bisericii noastre Ortodoxe Române, avându-i pe cei doi mari cârmuitori duhovniceşti – P.F.P Petros – Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi şi P.F.P. Teoctist – Întâistătătorul Bisericii noastre dreptmăritoare şi autocefale, însoţiţi de un număr impresioant de alţi mari ierarhi ai celor două biserici ortodoxe surori cum ar fi: Î.PS. Irineos – Mitropolit de Pelousion, Vicar General Patriarhal; P.S. Alexios – Episcop de Nitra, Vicar Patriarhal în Cairo; Apoi Arhiereii Români: Î.P.S. Teofan al Olteniei; Î.P.S. Iosif al Europei Centrale şi Meridionale, Î.P.S. Andrei al Alba Iuliei – Arhipăstorul locului, cel care a avut binecuvântata inspiraţie de a-i chema pe Părintele Ioan şi pe Maica Cristina de la Bucureşti şi de a-i înrădăcina în aceste locuri, care trebuiau desţelenite şi defrişate, din punct de vedere duhovnicesc; P.S. Ioan al Covasnei şi Harghitei; P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului; P.S. Ciprian Câmpineanul – Episcop Vicar Patriarhal; P.S. Visarion Răşinăreanul – de la Arhiepiscopia Sibiului; P.S. Petroniu Sălăjanul – de la Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului – şi care, de origine este mureşan, deci un bun cunoscător al acestei mănăstiri, şi P.S. Iustin Sigheteanul din Maramureşul Voievodal, însoţiţi de un numeros sobor de preoţi, diaconi, credincoşi, autorităţi de Stat – centrale şi locale, monahi şi monahii în frunte cu maica stareţă Ierusalima Ghibu de la Râmeţ, care în duhul frăţietăţii au venit să-şi susţină şi să-şi felicite colegii!…
Am avut, la un moment dat, senzaţia că mă aflu la Mănăstirea Nicula – la Prasnicul Adormirii Maicii Domnului – Hramul specific al mănăstirilor noastre transilvane, din cauza mulţimii îmense de popor dreptmăritor creştin care a venit la această splendidă şi falnică sărbătoare, şi care au format un zid viu şi uriaş în jurul acestui bastion al credinţei noastre creştine şi străbune căci „… Cuvântul s-a îmbrăcat în frumuseţea zidurilor ce au format spaţii de rugăciune, de cunoaştere şi îmbogăţire a minţii, de aducere aminte a pictorilor şi a zugravilor imortalizaţi în pictura vechilor icoane, de expunere a minunatelor costume româneşti – expresie a frumuseţii culturii şi artei populare – de purtare de grjă a unor oameni singuri şi bolnavi. Sunt create condiţii de desfăşurare a unei bogate activităţi culturale – şi aici ne aducem aminte de folositoarele sesiuni ale Universităţii de Vară conduse de către Părintele Ioan, Maica Cristina şi distinsul Părinte Profesor de Morală şi Spiritualitate profund ortodoxă şi autentic românească Ilie Moldovan – toate sub auspiciile călăuzitoare ale vrednicului de pomenire ierarh şi slujitor fidel al Bisericii noastre din perioada interbelică – Eposcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei. De aceea, aici şi acum mă gândeam la vestita Academie Teologică şi Duhovnicească de la Mănăstirea „Sfântul Constantin Brâncoveanu” din Ţinutul Făgăraşului nostru transilvan, ctitorită de mitropolitul şi cărturarul de pie memorie Dr. Antonie Plămădeală al Ardealului, la rosturile şi importanţa ei, care au fost preluate şi dezvoltate şi de către această soră a ei – Academia Spirituală „Episcop Dr. Nicolae Popoviciu – Martirul şi Mucenicul Credinţei” de la Sfânta Mănăstire Recea – unde iată, (mai) vieţuieşte unul dintre apropiaţii, discipolii şi ucenicii cei iubiţi ai vrednicului ierarh, în persoana Preacuviosului Părinte Ioan, care-l pomeneşte cu atâta veneraţie, respect şi recunoştinţă!…
Şi între ele, în mijlocul lor, ca o tânără împărăteasă graţioasă, pioasă şi plină de demnitatea Adevărului ce-L adăposteşte – conform spuselor Maicii Cristina la momentul întâmpinării distinşilor oaspeţi, care a avut loc la ceasul Vecerniei din ajunul marii sărbători, adică în 6 Septembrie – stă biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului, îmbrăcată în haină albă catifelată, realizată în stil românesc prin toate elementele ce o împodobesc…. Privind desfăşurarea întregului ansamblu – susţine, în cele ce urmează, tot Maica Stareţă, (această personalitate însemnată şi deosebită a cinului monahal ortodox din aceste vremuri şi locuri, ce are o biografie cu adevărat specială şi impresionantă fiindcă iată, inginera Mariana Chichernea de la O.S.I.M. Bucureşti, lasă cele ale lumii acesteia spre a merge şi a ajunge „în braţele părineşti” ale Tatălui, ale Fiului adică ale Mirelui, călăuzită fiind de Duhul Sfânt Cel de viaţă dătător, pentru a vieţui aşadar, în corabia mântuitoare a Bisericii al cărei cârmaci este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos), asişti la o lecţie de învăţătură creştină, care te îndeamnă s-o urmăreşti şi s-o contempli până la extaz, ca pe o icoană care te cheamă să-ţi înalţi gândul cu pioşenie la cei pe care îi prezintă. În aceeaşi ambianţă sufletească de desfătare care inundă întreaga simţire, ochiul mai descoperă o manieră picturală aparte ce încadrează întregul interior: este pictura în mozaic şi vitraliile scăldate într-o cromatică vie, strălucitoare şi atrăgătoare ce pune în lumină linia sigură şi graţioasă a siluetelor sfinţilor. Şi cugetând la tot ce privirea şi sufletul poate să cuprindă, vedem cum astăzi, după numeroase împliniri, biserica mănăstirii noastre tresaltă de bucurie, căci <<toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul>>. Izvor de bucurie coboară în sufletul nostru această sfântă sărbătoare – a mărturisit, în continuare Maica Cristina, la care am ajuns cu jertfă şi cu biruinţă. Această târnosire încoronează truda, jertfa noastră, cu bunătate, cu iubire, cu încredere puternică în ziua de mâine…” Încredere pe care cârmuitorii acestei Sfinte Cetăţi a Duhului o împărtăşesc şi o inspiră tuturor celor care-i trec pragul!…
Prin urmare, bucuratus-au cu toţii de această măreaţă realizare în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Domnul Cerului şi al Pământului şi-a făcut aici un nou Sion, un nou lăcaş în care să se poată întâlni cu toţi fiii Săi de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, de aceea în toată această lucrare a obştei de aici, supravegheată, cârmuită şi păstorită de Î.P.S. Andrei, de Părintele Ioan şi de Maica Cristina, vedem lucrarea proniatoare a lui Dumnzeu – Creatorul şi Stăpânul, Mântuitorul şi Judecătorul nostru Care, la a doua Sa Venire ne va cere socoteală pentru toate câte ne-a făcut nouă, pentru toate câte ne-a dăruit nouă!…
Ştiu că Patriarhul Petros al Alexandriei a rămas şi a plecat de aici, foarte impresionat de tot acest acest spectacol viu şi nefăţarnic ce s-a desfăşurat prin participarea unei mulţimi de credincioşi atât de mare la slujba sfinţirii, şi acest lucru se vede foarte elocvent şi din scrisoarea de mulţumire şi de felicitare pe care i-a trimis-o ulterior Prea Cuvioasei Maici Stareţe; De asemenea, mi-a mărturist şi mie acest lucru când în luna Noiembrie din acelaşi an ne-am (re)întâlnit la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel” din Thessalonic – Grecia şi unde, spunându-i că sunt din România şi că l-am întâlnit şi văzut pentru prima oară atunci când a fost în vizită la noi, la Mănăstirea Recea, mi-a vorbit de aceasta cu multă însufleţire şi cu multă bucurie!… Suntem convinşi că şi de acolo din Împărăţia Cerurilor – unde a fost chemat, prematur, la numai 55 de ani de către Domnul nostru Iisus Hristos – Arhiereul cel Veşnic, Căruia i-a slujit în toată viaţa sa cu dragoste şi cu abnegaţie, priveşte cu multă bucurie sufletească, acest colţ de Rai Românesc din inima Ardealului care este Mănăstirea Recea!…
În încheire aş dori să-i felicităm şi să le mulţumim Părintelui Ioan Iovan şi Maicii Stareţă Cristina Chichernea pentru ceea ce au făcut şi fac în viaţa lor consacrată slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui cu timp şi fără timp, în toate modurile, mai cu seamă prin sămânţa cuvântului cu putere multă pe care-l seamănă în pământul pietros şi nedesţelenit al sufletelor noastre, pentru faptul că ei există şi că am avut marea şansă de a-i cunoaşte, cât şi pentru eforturile depuse spre progresul duhovnicesc şi dezoltarea acestei mănăstiri – care este un puternic centru pastoral – misionar şi cultural pentru această zonă a ţării şi nu numai!…
Suntem convinşi că acest aşezământ, această corabie de înaltă cultură şi ţinută duhovnicească este şi va fi un far călăuzitor spre Împărăţia Cerurilor pentru mulţi dintre fiii Bisericii noastre, care doresc să ajungă la limanul mântuirii veşnice!…
Un sincer şi călduros “La Mulţi şi Fericiţi Ani!” vieţuitorilor acestei sfinte aşezări mirifice şi eterne pe care Iisus Hristos – Mirele şi-a ales-o şi o are ca Mireasă!…
Cu aleasă preţuire,
Drd. Stelian Gomboş – Consilier la
Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Vezi si:
- Trei ierarhi au slujit la înmormântarea parintelui Ioan Iovan de la Recea
- Viata Parintelui Ioan Iovan – un marturisitor al lui Hristos
- IPS Andrei, Pr. Prof. Ilie Moldovan si Pr. Jan Nicolae despre parintele Ioan Iovan
- Arhimandritul Ioan Iovan de la Manastire Recea a trecut la Domnul.
- În cautarea sensului suferintei
- Si un iterviu luat de Diaconul Sabin Voda acum 10 ani cu parintele Ioan – Despre Sfanta Euharistie.
- Maica Cristina, stareta manastirii Recea-despre parintele Ioan Iovan