Unui tânar din Brasov, care l-a cautat pe Parinte înainte de a merge în armata, Parintele i-a spus sa fie serios si sa nu-si faca de lucru cu fete pâna la casatorie. În armata fiind, acesta n-a ascultat povata Parintelui si a avut o aventura cu o fata pe care n-a mai întâlnit-o dupa aceea. Venit din armata s-a angajat gestionar la o întreprindere. Magazia pe care o gestiona a fost sparta, iar paguba i-a fost imputata lui, în urma cercetarilor urmând a merge si la închisoare, negasindu-se adevaratii hoti. Disperat, acesta merge din nou la Parintele, prefacându-se ca vine pentru prima data si i­a povestit necazul. Parintele l-a recunoscut, dar amintindu-i ce-i spusese înainte de armata îi reproseaza ca nu l-a ascultat si i-a spus: “Tu nu stii, dar fata aceea a facut crima (avort) si tu te duci acum la puscarie nu pentru lipsa din gestiune, ci ca sa plalesti crima ei!” . [n.edit.: sa ne gândim acum cât mai are de ispasit poporul român, daca tinem cont ca din 1989 pâna acum s-au facut 20 milioane de pruncucideri, cam un milion pe an!] (Maica Adriana - Schitul Cornet)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:

- Numai cât necaz îi trebuie omului ca sa se mântuiasca da Dumnezeu omului. Este cu dreptate sa tragi scurta (necazul) pentru necredinta. Când omul îsi revizuieste pozitia fata de Dumnezeu, fata de Domnul Iisus Hristos, fata de Biserica, atunci si Dumnezeu va fi cu el. Va fi mai greu de copiii celui ce nu-si revizuieste pozitia fata de Dumnezeu.

- Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza.

- Diavolul prezinta patimile din om ca placute si usoare.

- Nu suntem din maimuta; dar mergem cu pasi repezi spre ea.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Priveghere la Sfinţii Împăraţi întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena

fragment din Privegheri - Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Hristos a înviat!

Pentru că dacă n-ar fi înviat Hristos, zadarnică ar fi fost şi lauda împăratului pe care Dumnezeu ni l-a dăruit spre slava Sa şi spre mărirea Sfintei Biserici a lui Hristos Cel Înviat!

Iată, iubiţilor, astăzi sărbătoare mare se face nu numai pe pământ, ci şi în ceruri. Pentru că, fără-ndoială, cel care avea - aşa cum spuneau cântările duhovniceşti - binecuvântarea lui David şi misiunea lui Pavel, împărat şi misionar deopotrivă, nu poate să bucure numai pământul, ci neapărat bucură mai întâi cerul.

S-au spus multe despre Sfântul Împărat Constantin cel Mare. S-au spus foarte multe: unele de bine, altele de rău, ca despre toţi oamenii de pe pământ. Dar nimeni nu poate nega un singur lucru: extraordinara convertire a aceluia care părea, într-un moment, pierdut nu numai pentru credinţă, ci şi pentru eternitate. Cel care părea la un moment dat pierdut într-o lume bolnavă, iată, converteşte întreaga ţară la Crucea lui Hristos şi la binecuvântarea Lui.

Citeste mai departe…

Din comuna Daesti - jud. Vâlcea, a venit într-o zi la Parintele o femeie care avea trei fete. Mama fetelor luase un batrân pentru a avea grija de el, dar si-a batut joc de el si i-a luat toata averea. Între timp femeia aude de existenta Parintelui Arsenie, care atunci era la manastirea Sâmbata de Sus si se hotaraste sa-i ceara ajutorul pentru casatoria fiicelor ei. Ajungând la manastire, slujba fiind în plina desfasurare la Altarul de vara si terminându-se slujba, Parintele a chemat-o din multimea de oameni spunându-i ca are trei fete si ca daca le va casatori, toate trei vor muri pentru pacatul savârsit cu acel batrân. Netinând însa cont de sfatul primit, fetele au murit pe rând, dupa casatorie. (D-na M.A.)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:
- Pacatele se înregistreaza în codul genetic al fiecaruia.

- Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte întru Împaratia în care n-ati trait pe pamânt!

- Sufletul e trimis de Dumnezeu în momentul conceperii si Dumnezeu singur, stie ce va fi cu copilul acela, cu ce capacitati ar fi venit în lume si ce va fi si ce va face în lume. Numai te trezesti la batrânete cu ispasirea pentru copiii pe care nu i-ai lasat sa se nasca sau chiar i-ai avortat.

- Cei ce cred nu au voie sa nu creada. De aceea, când fac rau, Dumnezeu îi pedepseste, ca sa nu mai poata lucra nimic, pentru ca sa-si vina în fire si sa-si revizuiasca pozitia, atitudinea fata de Dumnezeu.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Împărtăşania înseamnă câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu!…

(un interviu mai vechi cu părintele Ioan Iovan de la Recea)

În urmă cu ceva timp am fost la Mănăstirea Recea - acest veritabil tezaur al spiritualităţii ortodoxe şi a celei româneşti autentice. Am fost de foarte multe ori la această sfântă aşezare, care cuprinde atâtea comori ale spiritualităţii noastre eterne, româneşti şi ortodoxe, de fiecare dată fiind foarte impresionat de toate cele văzute şi auzite în acest loc sfânt - în care trebuie să ne lepădăm de încălţămintea netrebniciei şi a cerbiciei noastre!… Acolo am văzut încununarea întregii activităţi şi osteneli purtată de către obştea acestui complex monastic de-a lungul anilor, de la înfiinţarea lui în 1991 şi până acum, osteneală ce a stat, îndeosebi pe umerii Părintelui Ioan Iovan - Duhovnicul şi a Maicii Cristina Chichernea - Stareţa acestei sfinte mănăstiri - două personalităţi care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei şi împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului şi a spaţiului nostru sacru ce alunecă spre veşnicie, cu acest pridvor al eternităţii şi cu această anticameră a Împărăţiei - care este această chinovie ce stă în calea diminuării şi a deteriorării tradiţiei noastre sfinte şi autentice!… De fiecare dată când ajung acolo găsesc o sărbătoare a întregii suflări româneşti transilvane care se bucură la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoşeşti, în această zonă care a fost de-a lungul istoriei aspru vitregită de lucrarea şi înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; monumentul şi obiectivul acesta este perceput ca un trimf al nostru constantând, încă o dată dacă mai era cazul, că Dumnezeu ne-a purtat şi ne poartă de grijă prin nemărginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii şi pentru a noastră izbăvire!…

Şi aici, în duhovniceasca lavră a spiritualităţii noastre dreptmăritoare, am stat de vorbă cu Preacuviosul Părinte Ioan Iovan - originar din părţile Bihorului, care a suferit martiriul închisorilor comuniste, despre Euharistie şi Mântuire, despre necesitatea existenţei acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire şi, iată ce ne-a răspuns, în cele ce urmează, din prea multa-i sa dragoste şi experienţă:

1. - Este perceput Hristos ca fiind „ieri, azi şi în veci Acelaşi” în lumea de astăzi, în condiţiile secularizării la care, din păcate, suntem cu toţii părtaşi, într-o mai mică sau mai mare măsură?!…

- Hristos este Acelaşi, noi însă nu. Trebuie să ne apropiem mai mult de El, în sensul real, euharistic, prin învăţătura Bisericii, prin Sfintele Taine şi prin trăirea creştinească în sânul familiei şi peste tot acolo unde locuim şi ne desfăşurăm activitatea, să simţim că trăieşte în noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehizării de care suntem încă foarte mulţi, lipsiţi.

Citeste mai departe…

Ne spunea odata: “Vin oameni la mine pentru ca au necazuri. Le spun: Ziceti dupa mine «Asa ne trebuie!». Nu vroia sa zica nici unul, dar asta-i adevarul. Daca nu vrem de buna voie, vrem de nevoie. Trebuie sa platim pentru pacatele noastre… Ce ne da, asa ne trebuie” (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

I-a spus Parintele cuiva care avea un mare necaz: “Ce te mai minunezi de nacazul asta al tau, caci al 14-lea stramos al tau a facut cutare pacat”- si i-a spus ce pacat a facut. E drept ca în Evanghelie spune ca se lasa numai pâna la al 3-lea neam. Dar pacatul pe care l-a facut, înaintasii lui n-au putut sa-l ispaseasca, au facut în schimb alte pacate, si radacina pacatului de acolo s-a tras.

A venit o femeie la Parintele, la Draganescu, sa-i ceara sfat privind împartirea averii. Parintele i-a spus sa se duca sa se împace cu sora ei. Trei ore Parintele i-a tot spus acest lucru, dar ea o tinea una si buna: “Nu o iert. Nu ma împac”. Dupa 3 ore lumea a început sa vocifereze, caci toti venisera sa primeasca sfatul Parintelui. Când a plecat, dupa ce s-a închinat la icoane, Parintele a întrebat-o pentru ultima data: “O ierti pe sora ta?”. “Nu o iert ” “Daca n-o ierti te va calca o masina”. Lucru ce s-a si întâmplat dupa o vreme. (Balan Silvica - Fagaras)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Eu am venit în decembrie 1963 la manastire si în 1968-’70 l-am cunoscut pe Parintele. Prima data am auzit de Parintele Arsenie de la un cetatean din Idici, Ionel, care mergea la Prislop. Ne povestea ca Parintele Arsenie i-a dat o putere mare spunându-i: “Daca este cineva bolnav si crede în Dumnezeu si vrea sa se faca bine, numai sa te gândesti la mine si eu îl ajut“.

Ionel a mers odata la Prislop si i-a spus Parintele Arsenie:
- Mai Ionele, tu ai tot venit aici si n-am stat înca de vorba. Ar fi bine sa stam putin de vorba.
- Parinte, eu as mai sta, dar daca nu ma duc acasa mama se supara, gândeste ca am patit ceva.
- Lasa ca îi dau eu un telefon.
Asta a fost duminica. Luni au mers sa faca un gard si au sapat gropi unde au pus apoi stâlpii de gard si pe la ora 10 zice Parintele Arsenie:
- Eu ma duc sa dau un telefon la mama ta.
Si dupa ce a plecat Parintele vine o maicuta si Ionel o întreaba:
- Maica, voi aveti telefon aici?.
- Nu avem.
A stat acolo, a lucrat si gândea ca Parintele s-a dus cu calul sau cu caruta pâna în Silvasul de Sus, unde avea cineva telefon. Dar dupa o jumatate de ora Parintele a venit. În Silvasul de Sus nu putea ajunge si întoarce într-o jumatate de ora. Parintele i-a zis:
- Am vorbit cu mama ta si i-am spus ca joi te duci acasa.
Ajungând acasa joi, mama sa era în fata portii si râdea. El credea ca mama lui este suparata ca a stat atât de mult, dar ea era vesela si primul lucru ce i-a spus a fost:
- L-am vazut si eu pe Parintele tau. Luni pe la 10 mi-a venit un somn de n-am putut sa mai stau treaza si m-am dus si m-am culcat. Imediat am adormit si a venit Parintele si mi-a spus care-i treaba.
Ea a fost încredintata ca ceea ce a visat si ce i-a spus Parintele e adevarat si asa a fost. Deci Parintele i-a spus în vis totul, ca la telefon.

Eu am un frate preot care se ducea mereu la Parintele Arsenie si acum se duce mereu la Prislop, la mormânt. Odata Parintele le-a spus: „Când îmi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul” , dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gândeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva îi cere ajutor. (Ierod. Ieronim Coldea)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

“Creştinismul de azi între confuzie şi dumirire” - Maica Siluana, Sibiu 2009

ASCOR Sibiu a organizat luni 11 mai 2009, conferinţa intitulată „Creştinismul de azi între confuzie şi dumirire” susţinută de Monahia Siluana Vlad - de la Centrul de formare şi consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavril“ de la Iasi.

M. Siluana - 11mai09 Sibiu

Spre aducere aminte: Împlinirea unui an de la înveşnicirea în lumea drepţilor a Părintelui Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea - Mureş

În ultimii ani am tot fost în pelerinaj la Mănăstirea Recea - acest veritabil tezaur al spiritualităţii ortodoxe şi a celei româneşti autentice. Am fost de foarte multe ori la această sfântă aşezare, care cuprinde atâtea comori ale spiritualităţii noastre eterne, româneşti şi ortodoxe, de fiecare dată fiind foarte impresionat de toate cele văzute şi auzite în acest loc sfânt - în care trebuie să ne lepădăm de încălţămintea netrebniciei şi a cerbiciei noastre!… Acolo am văzut încununarea întregii activităţi şi osteneli purtată de către obştea acestui complex monastic de-a lungul anilor, de la înfiinţarea lui în 1991 şi până acum, osteneală ce a stat, îndeosebi pe umerii Părintelui Ioan Iovan - Duhovnicul şi a Maicii Cristina Chichernea - Stareţa acestei sfinte mănăstiri - două personalităţi care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei şi important centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului şi a spaţiului nostru sacru ce alunecă spre veşnicie, cu acest pridvor al eternităţii şi cu această anticameră a Împărăţiei - care este această chinovie ce stă în calea diminuării şi a deteriorării tradiţiei noastre sfinte şi autentice!…

De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o sărbătoare a întregii suflări româneşti transilvane care se bucură la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoşeşti, în această zonă care a fost de-a lungul istoriei aspru vitregită de lucrarea şi înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; monumentul şi obiectivul acesta fiind perceput ca un triumf al nostru constatând, încă o dată dacă mai era cazul, că Dumnezeu ne-a purtat şi ne poartă de grijă prin nemărginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii şi pentru a noastră izbăvire!…

Şi aici, în duhovniceasca lavră a spiritualităţii noastre dreptmăritoare, am stat de vorbă cu Preacuviosul Părinte Ioan Iovan - originar din părţile Bihorului, care a suferit martiriul închisorilor comuniste, despre Euharistie şi Mântuire, despre necesitatea existenţei acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire…

Sâmbătă - 17.05.2008, orele 21,00 primesc un telefon care mă înştiinţează că în acea după amiază s-a născut în cer, ajungând alături de viii din cealaltă lume Părintele Ioan - care la 26 iunie 2008 ar fi împlinit vârsta de 86 de ani… Şi atunci ca şi acum mi-am adus aminte şi m-am gândit îndelung că Părintele Ioan Iovan a fost un mărturisitor al lui Hristos, care a purtat cu vrednicie jugul preoţiei atât în vremea regimului comunist, înfruntând 9 ani de temniţă, cât şi după anul 1990, de când a slujit ca preot şi duhovnic la această sfântă mănăstire. IPS Părinte Andrei - Arhiepiscopul Albei Iuliei, a spus, în urmă cu un an, despre Părintele Ioan că „a fost un mărturisitor al lui Hristos. Cu orice risc şi-a exprimat crezul său, fiind un mare misionar. Misiunea lui şi-a întemeiat-o datorită convingerii pe care o avea, şi anume că se poate regenera viaţa noastră duhovnicească printr-o regăsire a comuniunii cu Hristos în Sfânta Euharistie. A fost un misionar care l-a propovăduit pe Domnul Hristos Euharistic, iar noi nădăjduim că Domnul Hristos îl va face părtaş al ospăţului credinţei cel veşnic”.

Citeste mai departe…

Riscurile idolatrizarii Dumnezeului celui viu

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Poate parea dorinta de vedetism abordarea subiectului acestuia. De non-conformism teologic. Dar prea imi arde sufletul uneori ca nu vedem pe Cel Care umbla cu noi pe cale din pricina idolatrizarilor superficiale, scenaritelor partinice sau frustrarilor (ne)duhovnicesti. Din nefericire si spre nefericirea noastra am construit, comunicational, o plasa de clisee lingvistice si terminologice prin care am obturat vesitirea Evangheliei, transformand propovaduirea intr-o structura pestrita, riscand sa construim sloganuri fara valoare convertitoare.

Descopar, pe zi ce trece, ca e tot mai greu sa nu-L reduci pe Dumnezeu la un idol oarecare al lumii moderne. Sa nu-L lasi ancorat in interese meschine, sa nu-I iei in desert numele, sa nu transformi Imparatia lui Dumnezeu intr-un spatiu in care ajungi numai terorizandu-ti constiinta, fara sa o faci lucratoare in Duhul Sfant. Si cred, personal, ca de aici trebuie inceput. Cand ceea ce propovaduiesti sminteste sau induce libertati pe care nici macar nu le gandesti, intoarcerea la Evanghelie si Parintii Bisericii, de ieri si de astazi, devine obligatorie. Poate ca apelul la cumpatarea si luciditatea din cuvantul lor ne-ar scuti astazi de multe din excesele oralitatii sau teologiei de blog pe care o cultivam, vai, in sistemul repede inainte, pe care ni-l propune comunicarea moderna.

Idolatrizarea lui Dumnezeu se simte in transformarea rugaciunii in rugaminte, a mijlocirii in negociere, a sarbatorii in sarbatorire, a slujbei in eveniment mediatic, a Tainei in spectacol. Se simte in argumentarea prin lege omeneasca a hotararilor noastre care ar trebui sa fie marcate de adancime duhovniceasca, evanghelica, in graba de a ne speria de vadirea pacatelor noastre si in intarzierea pocaintei, in coplesirea lui Dumnezeu cu spaimele noastre inchipuite si nu cu dragostea noastra, fie ea cat de redusa. In usuratatea prin care ne facem judecatori inainte de a ne judeca, in alergarea noastra dupa toate ale simturilor inainte de a le curati, in confuzia dintre valorile mantuitoare si cele de context cotidian. Recursul la discretie si bun simt, la echilibru prin lucrarea in Duhul Sfant, prin raportarea corecta si continua la Duhovnici iscusiti, pe care sa nu-i folosim doar pentru a-i cita si indrepta pe altii ci si pentru a ne schimba viata noastra proprie dupa algoritmul duhovnicesc al vietii in Hristos Iisus, pot fi medicamentul la vertijul de idolatrizare in care-L confundam uneori pe Dumnezeu si Legea si Voia Lui, cu legile si voile noastre. In care confundam tainicul susur al tacerii Sale cu diatribele noastre zgomotoase, isvodite din alamurile citarilor.

Citeste mai departe…

Parintele Dometie Moian, care a murit nu de mult, când era mic s-a gândit sa se faca calugar, dar dupa ce s-a maturizat a uitat de acest gând si a vrut sa se casatoreasca de mai multe ori si nu reusea nicicum. Dupa mai multe încercari s-a dus la Parintele: „Parinte, nu stiu ce sa ma fac ca nu pot sa ma casatoresc”. „ Ma, aminteste-ti ce i-ai fagaduit tu lui Dumnezeu când ai fost mic”.

Sa va povestesc despre Parintele Nicodim. Parintii mamei mele l-au botezat si el era cu lumea, la jocuri striga tot felul de strigaturi, era om de viata. Lucra tâmplarie si asa l-a chemat Parintele Arsenie la manastire, la Sâmbata, sa repare niste usi caci intra ursul si mânca vacile în grajd. L-a tinut Parintele câteva zile la manastire, dar el era necajit caci vroia sa se casatoreasca si nu reusea. Parintele Arsenie i-a pus mâna dupa cap si i-a spus: „ Mai, stai pe aici ca te linistesti “, si când a pus mâna, prin mâna Parintelui a simtit o energie si din momentul acela Parintelui Nicodim nu i-a mai trebuit nici casa, nici casatorie, numai manastire. A devenit ucenicul Parintelui Arsenie. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004