Pe Parintele l-am cunoscut cu „ajutorul” unei tigari! M-a trimis mama prin 1933-1934 la manastire. Eram elev si aveam un frate care vroia sa se casatoreasca si, cum eram copii multi la parinti, fetele din sat îl refuzau. Îmi da într-o zi o prescura si niste banuti si zice: „ Du-te la manastire, la Sâmbata, ca e un calugar acolo, dragu’ mami, si roaga-l sa, faca niste slujbe”. Pe atunci eram la Sibiu la o Scoala religioasa, care era patronata de mitropolie. M­-am îmbracat, mi-am luat si mâncarea si am pornit.

Pe drum, prin Lisa m-am gândit sa-mi iau niste tigari. Ajungând, m-am dus lânga Parintele Arsenie si am zis: „Saru’ mâna Parinte! “; „Bai, de unde esti?”; „Sunt din Râusor”; „De ce ai venit aici?”; „Am adus o prescura si mi-a spus mama ca dumneavoastra sunteti mare slujitor si sa va rugati pentru fratele meu, care vrea sa se însoare”. A început sa râda si a zis: „Iei prescura asta si o duci acolo si tu te grabesti sa te duci acasa?”; ,,Nu ma grabesc”; „Bine. Hai ca te tin trei zile aici, îti da si de mâncare”. Când am vazut ca sunt bagat în seama, am început sa ma încred în mine (mândria, primul pacat) si simteam nevoia sa-­mi aprind o tigara. La Sâmbata e o alee cu un gard viu de brazi si cu o cadere de apa. Nu era nimeni, era dupa masa. Ma dau într-un colt sa-mi aprind o tigara. Deodata aud strigând pe cineva: „Bai, tu de acolo, arunca tigara!”. Mai stau putin si vad pe alee ca vine un om: „ Bai, ia arunca pachetul si gata ma, cu ele!”. Asa a fost întâlnirea mea cu Parintele. Apoi m-a dus cu el la masa si le zice celor de la bucatarie: „ La baiat îi dati mâncare cât îi trebuie, ca acasa la mama”, si apoi catre mine:,, Mâine dimineata te tii de mine”.

Acum, când ma gândesc, îmi dau seama ca Parintele Arsenie a fost ceva rar pe pamântul românesc. Iubitii mei, ne-am dus la biserica, a început utrenia, s-a facut liturghie si deodata a intrat un cetatean de la sat în biserica si-i striga Parintele: „ Bai Gheorghe, ce-ai avut cu vecinul tau azi dimineata?”; „Pai ne-am certat Parinte. Am facut un palan si el a zis ca m-am bagat la el, eu am zis ca nu…”; „Si ce-ai vrut ma, ai luat securea sa-i dai în cap?… Du securea aia acasa, ca altfel sa stii ca e rau de tine”. Si a iesit omul si a început sa plânga si ne spunea ca el, într-adevar, a vrut sa faca o crima.

Când a iesit Parintele din biserica, era o femeie de vreo 50 de ani, paralizata de mâna dreapta si zicea: „Ajuta-ma Parinte sa fac cruce!” si când a strigat Parintele odata la ea: „Duh mut si surd, iesi… Hai, fa-ti cruce odata!” si încet-încet si-a facut cruce. (Pr. Dâmboiu Victor, Râusor)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Catalina i-a aratat unui preot, în catedrala din Sibiu, un om cu o mâna ce o tinea nemiscata si i-a spus: « Omul acesta l-a batut pe Parintele Arsenie în închisoare, la Brasov. Mi-a spus-o chiar el. Când l-a lovit foarte tare, Parintele a spus: „De acum, mâna aceasta a ta nu va mai bate pe nimeni”. Si imediat a zbierat acela caci mâna i s-a facut moale. Si s-a întors catre Dumnezeu, el si familia lui ». Îl vedeam noi plângând în catedrala, dar nimeni nu stia taina lui. (Pr. Petru Vanvulescu)

Stiti ca a fost o buna vreme la Manastirea Sâmbata. Traia foarte modest, în multa rugaciune si lucra aproape zi si noapte. Acolo s­au adunat toate amintirile despre Parintele, ale satenilor nostri din tara Fagarasului, pentru ca de multe ori, oamenii acolo se spovedeau, acolo se împartaseau, acolo mergeau la manastire, de dragul Parintelui si de puterea sa dumnezeiasca. Însa totusi, Parintele îi trimitea sa se împartaseasca la preotul parohiei, deci nu-i atragea asa ca un magnet ca sa risipeasca parohia si lucrul acesta îl facea si când era la Draganescu; zicea: „Du-te ma si te spovedeste la preotul satului, la preotul paroh si sa-ti dea canon, eu ti-am spus cât ti-am spus…”.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Eram cu Parintele Arsenie si l-am întrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mâncam”. „Ma, face-ti semnul sfintei cruci pe tot ce mâncati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfânta Cruce anuleaza tot ce este otravit”. (Maria Matronea, Sibiu)

Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti românii: „Îmi pare rau de voi ca sunteti slabiti în credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pâna la moarte. Vor cadea si cei alesi. Îmi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte îngradiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

Faceam serviciul în Brasov, la uzina Astra. Odata a venit Parintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujba. Atunci a spus: „Trebuie sa ne întarim spiritualiceste, ca altfel viata noastra este moarta, chiar daca ne merge numele ca traim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care cu o mâna de oameni întariti spiritualiceste, tinea pe tatari la Nistru si pe turci la Dunare”. (Nicolae Streza, 84 ani, Fagaras)

Îmi spunea parintele Bunescu ca Parintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserica, îngenunchea în întuneric lânga masa sfântului altar si doua-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Când au venit securistii sa-l ia, sa-l aresteze, Parintele nu era pregatit sa plece. L-au luat cu forta si l-au urcat în masina. Zicea Parintele: „Lasati-ma putin, ca mergem imediat”. N-au vrut nicicum, dar nici masina nu pornea. El a zis: „V-am spus sa ma lasati putin si mergem”. Daca au vazut ca nu porneste, l-au lasat pe Parintele sa faca ce avea de facut, dupa care a venit, s-au urcat în masina si a zis Parintele: „Sa plecam”. Daca nu era îngaduit de Dumnezeu sa fie arestat, nu putea fi arestat de nicaieri.

Când era închis în celula, cei care îl pazeau îl vedeau cu cartea, cu lumânarea aprinsa, citea si se ruga. Când deschideau celula nu mai era nimeni. Închideau celula si iar îl vedeau si s-au înspaimântat. A ajuns pâna la mai marele închisorilor, care, stând mai mult de vorba cu el a zis: „Noi nu putem sa tinem asa ceva aici, cum de tinem un om nevinovat în puscarie?”.

Când era la canal, Parintele muncea din greu si îsi depasea întotdeauna norma si era foarte apreciat de cei care îl pazeau. Odata a terminat mult mai devreme norma si a zis celui ce-l pazea: „Îmi dai voie sa ma odihnesc putin?”. Acela l-a lasat sa se odihneasca. A vazut apoi ca trece o ora, trec doua si au intrat în panica cei cel pazeau pe Parintele. L-au cautat si nu l-au gasit nicaieri, le era frica de faptul ca, fiind pedepsiti pentru neatentie, o sa intre în locul lui.

La un moment dat Parintele a aparut si i-a zis paznicului: „Ti-­am cerut voie sa ma odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai cautat?” Dar l-au chestionat paznicii mai în amanunt si pâna la urma Parintele a spus ca a fost la înmormântarea mamei sale! S­au interesat si într-adevar la orele acelea Parintele fusese la înmormântare!

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Duminica Mironositelor

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Evanghelia aceasta ne-a trezit in suflet dorinta dupa Hristos, asa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinara din clipa in care Mintuitorul S-a facut nevazut de catre dinsii. Ei au inceput sa spuna: „Au doara nu ardea inima noastra cind ne vorbea pe cale si ne tilcuia Scripturile?…” Si, in momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat ca este noapte, au lasat toate grijile si s-au indreptat spre Ierusalim si i-au gasit acolo pe ucenicii Mintuitorului.

Dar Mintuitorul S-a aratat si acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Invierii, femei purtatoare de mir. Ele au venit sa indeplineasca o datorie fireasca fata de cei morti, insa, animate de o dragoste deosebita de ceva pe care nu putea sa pastreze sau sa detina in suflet decit o fiinta aleasa de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinta care a fost restabilita prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea noua, cea prin care a venit in lume Fiul lui Dumnezeu. Aceste fiinte pline de dragoste fata de Hristos au alergat, in ciuda oricaror piedici care s-au pus in cale, chiar si sfidind frica de oastea romana care pazea mormintul, dis de dimineata, ca sa-i unga trupul lui Hristos. Dar nu l-au gasit; au gasit in schimb un martor ceresc, o marturie dumnezeiasca, un inger care le-a spus: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu mai este aici, a inviat, duceti-va si spuneti ucenicilor ca va merge inaintea lor in Galileea, acolo or sa-L vada”.

Citeste mai departe…

Lansare de carte la Sibiu

Joi, 7 Mai 2009, orele 17:30, în foaierul Corpului B al Bibliotecii Judeţene ASTRA din Sibiu, va avea loc lansarea carţilor scrise de doamna Graţia Lungu Constantineanu: “Părintele Iustin Pârvu, Viaţa si învăţăturile unui mărturisitor” şi “Părintele Iustin Pârvu, ctitor şi părinte duhovnicesc“.

Invitat al doamnei Graţia Lungu Constantineanu va fi Ieroschimonahul GAVRIIL (Pr. Augustin) de la Schitul “Înălţarea Sfintei Cruci”-AIUD, vrednic ucenic al parintelui Iustin.

Evenimentul este organizat de Editura HARITINA şi Asociaţia Sfinţii Ardeleni din Sibiu.

Proclamarea solemnă a cinstirii Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, în Patriarhia Română

În perioada 1-3 mai, la Galaţi vor avea loc mai multe manifestări religioase dedicate proclamării cinstirii în Biserica Ortodoxă Română a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului. Vreme de 12 ani, Sfântul Ierarh Atanasie a slujit la mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din oraşul Galaţi, în vremea domnitorului Vasile Lupu şi a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei.

Proclamarea cinstirii în Biserica Ortodoxă Română Sfântului Ierarh Atanasie se va face duminică, 3 mai, la Catedrala episcopală din Galaţi, după slujba Sfintei Liturghii. Evenimentul se va desfăşura în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Tot cu acest prilej, la Galaţi vor fi aduse, în perioada 1-4 mai, moaştele Sfântului Grigorie Palama, arhiepiscop al Tesalonicului, eparhie din Grecia în care a păstorit şi Sfântul Atanasie.

Sursa: TRINITAS TV

Un crestin, stând de vorba cu preotul parohiei, îsi lauda fiul:
- Parinte, am un copil exceptional. Când vine de la facultate, dupa ce citeste ce îi recomanda din diferite ramuri ale medicinii profesorii, daca îi ramâne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie dogmatica… E foarte destept.
- E bine ca citeste pentru facultate. Sa îl ajute Dumnezeu sa devina un medic bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred ca îi este de folos sa citeasca acum istoria religiilor sau teologie înalta. E normal sa îsi puna întrebari. Dar daca vrea sa gaseasca raspunsurile înainte de a duce viata crestina, va ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fara a trai în Hristos si fara a primi luminarea dumnezeiasca va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care traieste în Biserica poate întelege asa cum trebuie istoria religiilor sau teologia academica. Altfel, fara a fi luminat de Dumnezeu, toate aceste cunostinte îl pot vatama. Îl pot pierde. Pe multi i-au pierdut.
Zis-a iarasi un batrân: „Vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti, si ele îti vor lumina sufletul”.

(Danion Vasile, “Patericul mirenilor”, cap. “Despre carti”, 176)