Doua maici (surori) de la Schitul Cornet povesteau ca erau nehotârâte daca sa intre sau nu în monahism. S-au dus la biserica Draganescu, dar acolo era puhoi de lume. Stateau si se gândeau ce ar putea face caci peste o jumatate de ora pleca autobuzul si n-aveau cum ajunge la Parintele Arsenie. În acelasi timp, una din ele se gândea cum sa-i puna întrebarea: “Parinte, ce sa fac, sa ma casatoresc sau sa intru în monahism?”. Statea cu capul în jos gândindu-se cum sa întrebe, când, deodata, a simtit un gând clar, lucid. Simtea ca nu-i gândul ei, caci ea nu gândea asa de clar si de lucid: “Daca vrei sa fii monah trebuie sa duci si pacatele tale si ale neamului, ale neputinciosilor, este o cruce grea, etc. etc.”. Stia ca nu e gândul ei; era peste puterea ei de a gândi atunci. Acel gând i-a mai venit înca o data si atunci a ridicat capul si s-a uitat de departe la parintele Arsenie, care peste multime, i-a zis: “Ei, ai înteles? Acum du-te la autobuz”. Parintele Arsenie stia gândurile oamenilor, îi citea ca pe o carte. (Pr. Ciprian Negrean)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

– Sfânta Liturghie mai tine lumea.

– Când faradelegile vor înclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbatici asa de tare, încât vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si preoti, încât va fi salbaticirea si nebunia urii (Lc. 6, 11) peste tot pamântul, atunci vine sfârsitul.

– Pentru o alunecare a omului de la nume la numar, au sa dea seama toti înzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu raspunderi, cu mariri, cu puteri si cu tot felul de haruri. Regele David, înzestrat deodata cu darul stapânirii si cu darul proorociei, a capatat o strasnica pedeapsa, numai fiindca a îndraznit sa numere poporul (II Regi 24). Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oameni – si doar el gresise, nu poporul (II Regi 24,17). Deci, înaintestatatorii si detinatorii puterii au sa dea seama, chiar de venirea sabiei dupa dreptate.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea o batrânica ca atunci când a murit mitropolitul Mladin (era bolnav) dupa chinuri mari, a venit multa lume la manastire deoarece a fost foarte îndragit, alaturi de Parintele Serafim Popescu si Parintele Arsenie. Înaltul Mladin spunea predici foarte frumoase despre Maica Domnului si venea multa lume sa asculte. Când acesta a murit, Parintele Arsenie era la Draganescu, controlat de Securitate. Si batrâna povesteste ca a luat o plasa cu mere si altele, ca sa dea de pomana. Dupa înmormântare a vazut undeva, mai la margine, un batrân mai amarât si i-a spus: “Uite, ia astea pentru sufletul lui Mladin.” Omul i-a zis “Multam” si a plecat cu tot cu plasa. Ea nu intentiona sa-i dea si plasa, care era greu de gasit, era tesuta din lâna. Da, daca omul nu i-a dat-o, i-a lasat-o si nici nu l-a mai vazut pe acolo. Dupa cam un an, femeia s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Dupa ce a spovedit-o, Parintele a scos de sub scaun o traista si i-a spus: “Ia-ti traista!” (Pr. Ciprian Negrean)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

– Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist în zilele lor, caci Sfântul Pavel vorbeste despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeste (II Tesaloniceni, 2, 3). E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil (Daniil 12, 10) si apoi Însusi ne-a învatat. Ea este cea care opreste sa nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii (II Tesaloniceni 2, 3) decât în vremea îngaduita lui de Dumnezeu. Caci pentru multimea faradelegilor, de mult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatal sa sfârseasca lumea, însa Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni si de toata firea, mereu Se aduce pe Sine Jertfa Sfânta înaintea lui Dumnezeu-Tatal, mijlocind milostivirea de la El.

– Precum Taina Pocaintei e un dar al cerului, sub chip smerit, pentru mântuirea fiecarui suflet în parte, asa Sfânta Liturghie, marea taina, ascunsa iarasi sub chip smerit, mântuieste lumea sau o fereste de urgiile lui Antihrist. Iata de ce, toata lumea ar trebui sa vie la Sfânta Liturghie, ca pentru dainuirea lumii e darul acesta pe pamânt.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

IPS Andrei la hramul mănăstirii de la Cergău(Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ)

Mănăstirea de la Cergău, din apropierea Blajului, îl are ca ocrotitor pe Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ şi îşi prăznuieşte în 30 iunie hramul. La acest praznic va participa şi IPS Andrei.

Programul slujbelor de la Mănăstirea Cergău va începe de la 7.30 cu taina Sf. maslu, urmată de slujba Ceasurilor şi Acatistul Sf. Ghelasie.

La ora 9.30 va avea loc întâmpinarea ierarhului nostru, iar de la 10.00 Sfânta Liturghie.

La hramul mănăstirii de la Cergău, IPS Andrei va fi însoţit de Părintele Andrei Barbu, exarhul Mănăstirilor. Citeste mai departe…

Despre grijile vietii
Duminica a III-a după Rusalii – Matei VI, 22-33

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Duminica aceasta este una a Proniei divine, a Celui Care a creat si pazeste intreaga omenire, de la facerea lumii si pana acum.

Iata-ne, iubitilor, din nou in sarbatoare. Momentele de sarbatoare sunt pentru noi nu numai oaza de lumina, ci si momente de intarire, momente de fortificare spirituala. Stim fiecare dintre noi, din experienta zilnica, faptul ca avem nevoie de odihna trupeasca si spirituala, ca sa putem sa ne indeplinim indatoririle pe care le avem in lumea aceasta. Cu atat mai mult cu cat sarbatorile sunt pentru noi niste evenimente care nu-s din lumea aceasta, ci sunt evenimente dumnezeiesti, pentru ca in ziua respectiva recapitulam, prin Sf. Liturghie, re-crearea cerului si a pamantului, Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Evanghelia de azi vine sa ne arate cum suntem, de fapt, in viata noastra de zi cu zi. Adica vine sa ne spuna despre zbaterea, grija noastra zilnica indreptata mai mult inspre ce mancam, spre cu ce ne imbracam, incotro sau spre ce ne uitam, atentionandu-ne, totodata, ca daca Ii slujim lui Dumnezeu, nu mai putem sluji nimanui altcuiva. Si ca toate aceste griji sunt doar ale lui Dumnezeu, si ele trebuie lasate in grija Sa.

Citeste mai departe…

Stiti cum a ajuns piatra aceea mare de la Manastirea Sâmbata? Un om din Calbor s-a dus la Parintele ca sa-l roage sa faca niste slujbe pentru sotia lui care era la pat, grav bolnava. Dar când a ajuns, Parintele i-a luat-o înainte si i-a spus:
– Mai omule, ia vino-ncoace. Te duci acasa si nevasta ta te va astepta în portita…
– Pai e-n pat Parinte… e în pat, e bolnava.
– Asculta ce-ti spun eu. Ea te asteapta în portita. Tu ai o piatra mare în curte. Am nevoie de piatra asta. Pui boii la car si o pui în car.
– Dar cine o pune în car?
– Tu cu nevasta, unul de un cap, celalalt de altul.
– Dar Parinte, are sute de kile!
– Mai, de ce nu vrei sa întelegi? Crezi în Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu te ajuta.
S-a dus acasa, a pus boii si a pus mâna pe piatra cu toata încrederea, au ridicat-o, au pus-o în car si au dus-o la Sâmbata. (Lazar Rudolf- Rudi, Ucea de Sus)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:
– Va lua tara foc din Prislop [e vorba de “focul” Duhului Sfânt: Lc. l2, 49]
– Nu va putea avea omul pace pe pamânt de nu va avea pace cu Dumnezeu! (I Tesaloniceni 5, 3; Luca 21, 55; Isaia 139, 11). Asadar în numele lui Hristos va rugam ca si cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi: împacati-va cu Dumnezeu (II Corinteni 5, 20).
– Sa bagam de seama ca nu cumva crestinismul sa se ia de la noi. Pe simplul motiv ca noi, crestinii, nu aducem roadele acestui crestinism: oameni dupa chipul lui Iisus.
– Mântuirea nu se câstiga cu o fapta razleata, ci presupune o fata sociala; nimeni nu se mântuieste singur; de mântuirea sa se mai leaga o multime de oameni.
– Mântuirea noastra nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a libertatii noastre.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

O femeie din familia noastra a mers la Parintele si nu prea avea curaj sa se apropie de el sa-i spuna pentru ce a mers si a stat, a stat si dintr-o data a zis Parintele: “Hai tu Leano, hai ca tu ai nacaz”. A început sa plânga si îi era frica sa se duca. “Hai ca sunt aici femei foarte pacatoase si mint, dar le-am spus eu adevarul” si s-a dus acolo si i-a spus: “Parinte uite, am baiatul ala bolnav de…” iar Parintele i-a raspuns: “Sa stii ca daca mai traieste pâna la 7 ani si nu moare, atunci sa stii ca mai traieste în continuare”. Traieste pâna astazi! (Pria Ludovica, 80 de ani)

Regelui Mihai i-a spus ca pentru nelegiuirile tatalui sau va pierde coroana. (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:
– “Nu este stapânire fara numai de la Dumnezeu” (Rom. 13, 1). Deci primim divinul stapânirii, dar refuzam pacatul ei… Sa fiti deci pregatiti sa puneti capul pe butuc daca credinta o va cere.
– Unei stapâniri de stat (sau sef), care nu se supune lui Dumnezeu, nici Sfânta Biserica (si slujitorii ei) nu trebuie sa i se supuna.
– Din toate timpurile se stie ca, atunci când puternicii vremii ridicau mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dainuit puterea lor.
– Ungurii vor mai mult decât Ardealul.
– Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului
– Rugaciunile si jertfa Sfintilor Brâncoveni m-a adus pe mine pentru tara aceasta a noastra.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Priveghere la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (I)

fragment din Privegheri – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Îmi îngădui ca scurtul cuvânt pe care vreau să vi-l pun la inimă în seara aceasta să-l socotesc un rod al Bibliei, cartea cu care am ieşit ascunsă sub felon. Fără îndoială că o ştim toţi şi-o lăsăm ba să se prăfuiască, ba să nu se prăfuiască; o folosim numai când vrem noi şi de cele mai multe ori, din păcate, alegem din ea numai părţile care ne plac. Dar aş vrea să vă spun că mai mult adevăr decât ne rosteşte de fiecare dată Scriptura în raport cu Dumnezeu în primul rând şi apoi în raport cu noi, nu vom găsi nicăieri, oricât am căuta.

De ce vă spun acestea? Pentru că de fiecare dată avem cu privire la sfinţii pe care-i prăznuim în Biserică, două aduceri aminte. O aducere aminte ţine de rânduiala ritmului bisericesc, aceea care ni-i trimite din când în când în faţă, ca într-un fel de film – duhovnicesc, e drept, dar film -, stăm câteva ore împreună cu ei, auzim cântările ce li se aduc… Şi mă gândeam astăzi că ştiu cel puţin câteva persoane – care au şi plecat din timpul Vecerniei de altfel – cărora degeaba li se vorbeşte despre Sarra şi Avraam şi despre minunile acelea menţionate în citirile din Vechiul Testament, care se cheamă Paremii. Ei au nişte cunoştinţe, dar foarte vagi. Exact ca la Nuntă! Pot să le spun eu: „… Să te înmulţeşti ca Rahila, binecuvântată să fii ca Sarra şi ca şi cutare şi precum cutare…” Habar n-au pe ce lume trăiesc, din acest punct de vedere.

Deci acesta este un ritm bisericesc, acela al aducerii aminte de către Biserică, ea tot timpul atrăgându-ne atenţia asupra personajelor principale ale marii drame care este aşteptarea, plinirea vremii şi mai apoi întinderea aceasta către a Doua Venire a Mântuitorului. Celălalt ritm ţine însă de bătaia inimii noastre şi bătaia inimii noastre poate să facă în fiecare zi sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Şi noi aşa trebuie să citim Scriptura: ca şi cum am participa la o Liturghie, la o anamneză permanentă, la o permanentă aducere-aminte a vieţii Mântuitorului, dar şi a tuturor acelora care intră în raza de acţiune a acestei Lumini, a acestui Far care este Hristos, personaj – cum ar spune cei care ar comenta-o pe Hortensia Papadat Bengescu, de exemplu – personaj reflector, care, unde merge, luminează totul în jurul său. Or Hristos Domnul vine şi luminează dintr-o dată toate personajele acestei drame cuprinse între copertele Vechiului şi Noului Testament deopotrivă.

Citeste mai departe…

Am avut o matusa care era foarte bolnavicioasa, a avut vreo 5 operatii la stomac. Unchiul era un om cât un munte si a mers la Parintele într-o zi si i-a zis: “Parinte, am amarul asta de femeie, se mai face bine?” si Parintele îi spune: “Vezi tu, brazii aia din vârful muntelui, aia cad mai repede decât tufele astea care se ascund asa de vânt, totdeauna vântul bate-n brazi nu-n tufe“, n-a durat mult si unchiul a paralizat, 3 ani a stat pe pat, apoi a murit si matusa a trait 80 si ceva de ani; era numai o mâna de femeie, foarte energica si foarte puternica si bineînteles ca îl pomenea mereu pe Parintele Arsenie.

Când predica odata, acolo în padure, a început sa se faca de ploaie, cum vine ploaia la munte, repede; toata lumea a început sa se miste pe acolo cu umbrelele. Parintele le-a spus: “Puneti mai umbrelele, ca nu ploua“. Era furtuna, dar acolo nu ploua. Parintele avea si puterea asta de la Dumnezeu, sa stapâneasca natura.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Unui om din Sâmbata de Sus i-a zis Parintele: “Tu când mori o sa fii anuntat”. Si el zice: “Dar cine ma va anunta”. “Lasa ca o sa vezi tu atunci”. Dupa vreo 20 de ani a venit la manastire ca paznic si o data spune: “Ma duc pâna la Parintele ca nu ma simt chiar bine, sa ma ajute putin”. Si când s-a dus, Parintele l-a recunoscut si i-a spus: “Sa te pregatesti de o cale lunga”, dar el n-a întrebat ce fel de cale si când a venit acasa mi-­a zis: “N-o fi asta anuntul de care mi-a spus Parintele?” Peste 2 saptamâni a murit omul. (Ierod. Ieronim Coldea)

Erau la manastire doi oameni, Gheorghe si Gheorghe, cu acelasi nume; pe drum, unul din ei aprinse o tigara de la celalalt si Parintele când i-a întâlnit le-a zis: “Gheorghe a dat, Gheorghe a luat” si au ramas oamenii asa mirati. Nu accepta patimile astea!

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

A venit odata un om batrân, mai necajit, a venit cu putina faina si cu un pomelnic si bani. Si zice: “Am adus si eu Parinte, sa-mi faci si mie o rugaciune”; “O mosule, du faina acasa si banii si adu pomelnicul”.

În Brasov, mi-a spus cineva ca e o femeie care deschide cartea si de fiecare data când am vrut sa ma duc la ea, s-a întâmplat câte ceva de nu m-am putut duce. Si Parintele mi-a spus: “Unde ai vrut sa te duci? La o femeie care stie si spune? Sa nu lasi Biserica pe femei si pe ghicituri si altele de felul acesta. La biserica sa te duci.” (Streza Maria)

L-am cautat pe Parintele la Draganescu cu o problema mare. Si a zis Parintele: “Stiu ca aveti un necaz mare, dar nu trebuie sa va suparati, stiu ca baiatul vostru este închis. Sa nu va fie teama, el nu are vina nici în valoare de 50 de bani, el a fost mult mai în urma ca ceilalti”. Doar un avocat din Pitesti, singurul, la rugamintea mea l-a sustinut pe fiul nostru, dupa puterea lui. Nici un avocat nu vroia. A fost un proces cu usile închise (Popa Gica a fost presedintele Congresului de Judecata, care l-a judecat si condamnat pe Ceausescu la moarte. Atunci îi judeca pentru ani grei de puscarie pe cei care erau împotriva lui Ceausescu si apoi îl judeca si pe Ceausescu!). (Serban Ioan – Voila)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004