Stiti cum a ajuns piatra aceea mare de la Manastirea Sâmbata? Un om din Calbor s-a dus la Parintele ca sa-l roage sa faca niste slujbe pentru sotia lui care era la pat, grav bolnava. Dar când a ajuns, Parintele i-a luat-o înainte si i-a spus:
- Mai omule, ia vino-ncoace. Te duci acasa si nevasta ta te va astepta în portita…
- Pai e-n pat Parinte… e în pat, e bolnava.
- Asculta ce-ti spun eu. Ea te asteapta în portita. Tu ai o piatra mare în curte. Am nevoie de piatra asta. Pui boii la car si o pui în car.
- Dar cine o pune în car?
- Tu cu nevasta, unul de un cap, celalalt de altul.
- Dar Parinte, are sute de kile!
- Mai, de ce nu vrei sa întelegi? Crezi în Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu te ajuta.
S-a dus acasa, a pus boii si a pus mâna pe piatra cu toata încrederea, au ridicat-o, au pus-o în car si au dus-o la Sâmbata. (Lazar Rudolf- Rudi, Ucea de Sus)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:
- Va lua tara foc din Prislop [e vorba de “focul” Duhului Sfânt: Lc. l2, 49]
- Nu va putea avea omul pace pe pamânt de nu va avea pace cu Dumnezeu! (I Tesaloniceni 5, 3; Luca 21, 55; Isaia 139, 11). Asadar în numele lui Hristos va rugam ca si cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi: împacati-va cu Dumnezeu (II Corinteni 5, 20).
- Sa bagam de seama ca nu cumva crestinismul sa se ia de la noi. Pe simplul motiv ca noi, crestinii, nu aducem roadele acestui crestinism: oameni dupa chipul lui Iisus.
- Mântuirea nu se câstiga cu o fapta razleata, ci presupune o fata sociala; nimeni nu se mântuieste singur; de mântuirea sa se mai leaga o multime de oameni.
- Mântuirea noastra nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a libertatii noastre.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004