Povestea zilei, 07.08.2009 – “Amu… nu-i vremea dumneavoastră.”

Marturisitori, Povestea zilei Fara comentarii

Amu… nu-i vremea dumneavoastră

În peregrinările prin satele Apusenilor şedeam de vorbă cu oamenii despre vremurile ce vor veni după ocupaţia sovietică. Unii intuiau marea nenorocire spirituală şi materială, alţii încercau să se amăgească cu gândul că ne vor salva americanii.

Ionescu Gheorghe, agronom, bun camarad, harnic şi plin de modestie, ne povestea o discuţie din 1937, din Apuseni, cu ocazia propagandei electorale. „Ajunsesem într-un sat aproape de Zlatna. Eram 10-12 legionari, toţi tineri. Mărşăluind cu cântec, ne-am oprit la şcoală. Acolo se adunase popor mult; le-am vorbit oamenilor despre credinţa şi intenţiile noastre. Am răspuns întrebărilor puse şi am plecat în formaţie, cu cântec. Pe când ieşeam din sat după noi se ţinea un bătrânel care ne-a făcut semn să oprim.
– Ce s-a întâmplat, bade?, l-am întrebat văzându-l cum gâfâie.
– D-apoi, că nu s-a întâmplat nimic, domnişorilor, da-i musai să vă zic şi eu o voroavă…
– Zi, baciule, voroava! Ce vrei să ne spui?
– No, place-mi tare fain de dumneavoastră. Că tineri sunteţi, frumoşi sunteţi, fain cântaţi, fain aţi vorovit, gânduri bune aveţi, da’ …, numai că …, nu-i vremea dumneavoastră amu… Că amu-i vremea hoţilor şi a şmecherilor! No, aşa să ştiţi!
Noi am zâmbit şi l-am îmbrăţişat:
– Va veni şi vremea noastră, bade!
– Hm, a făcut bătrânul, io ştiu? Să dea Dumnezeu! Numai că o să aveţi necazuri până atunci!
Bătrânul a proorocit bine. Necazurile s-au ţinut lanţ iar „cornul biruinţei” abia dus la gură, a sunat foarte puţin, ca în Mistreţul cu colţi de argint, idealul cerând jertfa deplină a Prinţului şi, pe rând, a slujitorilor lui.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002