Ganduri despre ganduri - cum este spatiul de emisie din creierul nostru?

In ultimul timp tot mai multi oameni aleg sa-si petreaca timpul liber altfel decat uitandu-se la televizor.

Toti acestia au constientizat ca nu se mai informeaza de la televizor ci dimpotriva se simt dezinformati. Tot ei au simtit ca informatia bruta in cantitate extrem de mica raportata la timpul mare petrecut in fata televizorului.

Domnul Virgiliu Gheorghe sintetizeaza atent in cartile sale ceea ce noi simtim ca ceva este in neregula dar nu ne dam seama ce.

Astfel in cartea “Efectele televiziunii asupra mintii umane”, pe baza unor experimente efectuate incepand cu anii 1960, concluzioneaza ca efectele sunt de natura materiala dar si de natura psihica/spirituala.

O noua stare cerebrala apropiata hipnozei

S-a descoperit ca indiferent de continutul programului de televiziune urmarit, traseele electroencefalografice ale celor care privesc la televizor se schimba dobandind, dupa numai doua minute de vizionare, o configuratie noua, specifica, neintalnita in nici o alta activitate umana (starea de hipnoza si de vis nu pot fi socotite activitati).

Se inregistreaza o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta in starea predominant alfa si delta. Emisfera stanga isi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu intreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere - corpul calos. In acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate [1].

“Nu este important ce vedem la televizor, ci faptul ca ne uitam la televizor.” spune McLuhan dupa ce monitorizeaza activitatea cerebrala a celor ce vizioneaza la televizor. [1]

“Odata ce televizorul este pornit, undele creierului incetinesc pana cand undele alfa si delta devin preponderente. Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu atat sunt mai lente undele cerebrale.”

depisteaza sotii Emery intr-un proiect de cercetare la Universitatea de stat din Canberra, Australia. [1]

Absenta discernamantului - timp insuficient pentru analiza intregii informatii vizual-auditive

Doctorul Erich Peper, cercetator in domeniul undelor cerebrale, profesor la Universitatea din San Francisco, impreuna cu un alt cunoscut cercetator din domeniul neuropsihologiei, dr. Thomas Mulholand, au realizat un experiment similar cu cel al lui H. Krugman. Printre altele ei concluzioneaza ca “in timp ce [subiectii] se uitau la televizor, nu reactionau, nu se orientau, nu se concentrau, erau visatori.”

Pe parcursul vizionarii TV, masuratorile au indicat o deplasare a varfului spectrului de activitate electrica corticala dinspre undele beta, cu frecventa inalta, catre cele mai lente - undele alfa si teta, cu o puternica predominanta a spectrului undelor alfa.

Asadar, in loc sa antreneze atentia activa, televiziunea pare sa o suspende.”

„Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa indeplineasca toate activitatile cognitive. Acest fapt poate avea consecinte din cele mai importante pentru dezvoltarea si sanatatea creierului. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic: nu descompune si nu decodeaza informatia in partile ei componente. Emisfera dreapta proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale, logice.

Transferul activitatii creierului de pe emisfera stanga pe emisfera dreapta, concomitent cu intreruperea partiala a puntii dintre cele doua emisfere, fenomen ce se manifesta pe parcursul vizionarii TV, conduce la o anomalie neurologica in contextul in care creierul, aflat intr-o stare mentala pasiva (inhibitie a activitatii emisferei stangi), este pus in situatia de a absorbi o cantitate uriasa de informatii. [1]

Multimea stimulilor implicati de vizionarea tv (limbaj verbal, expresie vocala, gestica, limbaj al trupului, decor, viteza de schimbare a cadrelor, efectele tehnice ) ce bulverseaza atentia fac ca majoritatea informatiilor transmise prin televiziune sa aiba un impact subliminal, adica imaginile si sunetele sa intre in cetatea subconstientului fara ca acesta sa manifeste vreo gest de aparare atunci cand ar fi cazul.

Inducerea starilor cognitive - reprogramarea individului

Programele de televiziune in marea lor majoritate sunt emisiuni de divertisment, filme artistice, desene animate, muzica etc.

Desenele animate moderne ale copiilor in marea lor majoritate abunda de violenta verbala si de comportament. Copilasii fara sa-si dea seama ca-i nociv, imita eroii lor din aceste desene animate. Pe cati baieti de 6-7 ani nu-i vedem napustindu-se asupra celorlalti in urlete animalice? Pe cati dintre ei nu-i auzim vorbind de nimicirea celuilalt. Desi ar trebui ca joaca de zi cu zi sa fie neviolenta (cu exceptia situatiilor de divergenta a opiniilor) totusi aceasta este influentata masiv de desenele animate.

S-a constatat ca sunt de 6 ori mai multe scene de violenta in desnele animate decat intr-un film de actiune.

Mai tarziu la varsta adolescentei acesti copii vor fi vazut deja destule filme de actiune, si chiar cu scene fierbinti.

Astfel copiii reactioneaza asa cum au fost programati de desenele animate: cu violenta, lipsa respectului fata de autoritatea parintilor, insensibilitate la adresa altor copii sau oameni.

Imaginile tv stocate de-a lungul timpului in subconstient vor da roade: adolescentii iar mai apoi adultii le vor fi influentata perceptia vietii in mod semnificativ de aceste imagini stocate nevinovat in subconstienti. Daca prevaleaza imaginile violente, tanarul se va manifesta violent. Daca prevaleaza imaginile publicitare tanarul nu va rezista ofertei comerciale cheltuindu-si toata munca pe obiecte si alimente nefolositoare. Ne-am dori cu totii ca tinerii nostri sa fie bine educati, sa aiba cultura, sa aiba putere de rationament, sa-si faca treaba cu sarguinta si sa fie santosi fizic - fiind in acest fel impliniti si deci multumiti social. Din pacate acestea necesita munca multa: citire de carti, efectuarea temelor scolare, activitate fizica (sportiva chiar), eliminarea activitatilor pasive (tv, video, calculator).

O influenta psihica este cu atît mai eficienta cu cat cel care o sufera nu-si da seama de existenta ei. Chiar acesta e secretul televiziunii: ea pare inofensiva si neutra în intentia de a reflecta realitatea, cand de fapt, în modul cel mai premeditat cu putinta, ea se insinueaza în imaginatia oamenilor, alterandu-le constiinta, influentandu-le gandirea si modificandu-le comportamentul, si toate acestea facandu-le sub pavaza exigentei nobile de a-si informa telespectatorii. Iar daca mecanismul dependentei de televizor e psihologic, in schimb efectul ei atinge dimensiuni sociologice. Ca exista o patologie sociala indusa de privitul la televizor e limpede, cum tot atat de limpede este ca proportiile fenomenului nu pot fi mediatizate de institutiile care traiesc tocmai de pe seama acestei patologii sociale: posturile TV. [8]

Totul începe cu o distractie inocenta si sfîrseste cu o metamorfoza nocenta, adica cu una daunatoare psihicului. Dependentii de televizor (sau de monitorul calculatorului) sînt precum mutantii carora li s-a extirpat organul realitatii pentru a li se implanta un alt organ, unul al juisarii virtuale pe baza de imagini miscatoare, mutatia suferita fiind atît de profunda ca ea echivaleaza cu o anulare a vointei si cu o distrugere treptata a propriei imaginatii. Ei nu mai vor si nu-si mai închipuie nimic, afara doar de ceea ce le ofera ecranul din fata lor. Ei nu se mai pot lipsi de televizor decît suferind, asa cum toxicomanul nu se poate lipsi de drog decît cu pretul simptomelor de sevraj. [8]

In fiecare individ se duce un razboi (pe nesimtite) al duplicitatii televiziunii ce ne ofera o lume care dincolo de zambetul publicitar ascunde mai multe depresii si sinucideri decat oricand altadata in istorie. Razboiul televiziunii cu indivizii se manifesta indirect prin apasare, nervozitate, fantasme, necesitatea schimbarii si chiar teroare psihica abil mascata. Este un razboi perfid in care majoritatea dintre privitori sunt redusi la nivel de leguma, condusi prin pasi marunti la un grad perfid de pasivitate.

Efecte constatate

- Copiii pusi in fata televizorului  în loc sã descopere singuri lumea înconjurãtoare, sã se mire de întâmplãri şi sensuri, sa investigheze diversitatea materialelor, bogatia de culoare a naturii, ei acest copii sunt obişnuiţi sã aştepte ca înţelesurile sã li se descopere singure dinaintea ochilor [2]
- reducerea nivelului cogntiv[2]
- neurologic vorbind, nu suntem pe deplin conştienţi când privim la televizor[2]
- penetrarea necontrolata a subconstientului

Din cauza vitezei foarte mari de derulare a imaginilor şi a acţiunii pe micul ecran, sistemul limbic nu are timpul necesar filtrãrii normale a informaţiei cãtre cortex (timp pe care, altfel, stimulii din realitate sau din actul lecturii i-l acordă cu prisosinţă). Ce se întâmplã atunci? Ca într-o cetate sub asediu, mintea noastră nu se mai poate apăra, iar informaţia pãtrunde nefiltratã, nesortată conform capacitãţii naturale a creierului. Acest lucru, avertizeazã Jerry Mander, Valdemar Setzer, Fred şi Merrelyn Emery sau Marshall McLuhan, favorizeazã trimiterea mesajelor direct în subconştient.

- Deficienţe de învãţare - LD - learning disabilities (sindrom cu care, afirmã dr. Margaret Wang, specialist psihopedagog, au fost diagnosticaţi în 1988 în jur de 15.000 de elevi americani sãptãmânal!), corelat cu ADHD - deficienţe de atenţie şi hiperactivitate, afecţiune de care suferã astãzi o treime din copiii americani şi nu numai.

Imaginea nu este un bun stimul pentru învãţare, ca dovadă studiul lui Stern care concluzioneazã ca 51 % din cei chestionaţi au fost incapabili sã indice mãcar un titlu de ştire dintr-un întreg program informativ urmãrit cu câteva minute înainte!.

În aceastã privinţã, cititorul este atenţionat asupra faptului cã deşi pãrinţii sunt adesea mândri de cunoştinţele dobândite de micuţi de la televizor, acelea nu sunt decât nişte cunoştinţe incidentale, datorate nu unei structuri cognitive articulate, ci simplei capacitãţi de absorbţie şi reproducere a informaţiei (aceeaşi pe care o au, la o turaţie mult diminuatã, papagalii vorbitori). În realitate, sub asediul imaginilor succedându-se rapid, stimulându-i violent simţurile, copilul este privat de posibilitatea de a-şi crea singur în minte, propriile imagini, scenarii şi ipoteze.

 - Incapacitatea de a asculta cu atenţie - în zilele noastre, teletinerii percep numai cca. 180.000 sunete,

spre deosebire de cei de acum 25 de ani, apţi a distinge aproximativ 300.000 ;

“Omul nou” nu mai urmareste idealuri inalte: lui nu-i mai pasa de adevar si iubire, ci doar de portita de placere si de iluzia de putere pe care i-o furnizeaza televiziunea sau industria divertismentului.

Concluzii

Televiziunea este pentru noi mult mai periculoasă decât cărţile, ziarele şi revistele, pentru că are un efect hipnotic şi ne invadează casele şi conştiinţele. A citi o carte sau un ziar cere un oarecare efort şi inteligenţă, pe când televiziunea nu cere un astfel de efort. E gata făcută să atragă atenţia şi să influenţeze pe majoritatea oamenilor care gândesc cel mai puţin şi pe cei mai trândavi membri ai societăţii noastre.[6]

Un minim efort de imaginatie ne poate face sa intuim cum arata în fiecare seara populatia unei tari la orele de maxima audienta: o armata de momîi pironite în fata unor ecrane din care sorb cu ochii cascati elixirul colorat al voluptatii imaginare. Pentru aceste momîi, imaginile pe care le primesc din televizor sînt mult mai bogate si mai concentrate în senzatii decît întîmplarile de care au parte în viata reala de peste zi, si pentru ca imaginile acestea sînt vii si excitante, ele ajung sa fie percepute ca fiind mai aievea decît realitatea însasi. Se naste astfel un grad de realitate care este mai real decît lumea cea reala, fara a mai conta în vreun fel ca ele, imaginile ecranului, nu au nici un grad de realitate. [8]

Tehnologia video  in general, se demonstreaza in tot mai multe studii, trebuie folosita cu mult discernamant si pe o durata de timp cat mai scurta. In caz contrar in prima faza se diminueaza performantele intelectuale si memoria, poate duce la incapacitate de invatare normala (afectarea viitorului fiecarui elev), iar in stadii avansate la depresii sau la alte tulburari mentale.

Copiii care manifesta incapacitate de concentrare, incapacitate de autocontrol al comportamentului au o deficienta de dezvoltare a retelelor neuronale corespunzatoare. Toate astea foarte probabil din cauza unei vizionari exagerate a televizorului.Din pacate aceste efecte sunt vizibile tarziu, abia dupa  9-10 ani cand procesele de invatare necesita abilitati de ordin superior.

Persoanele adulte care privesc 4 ore pe zi fata de cele care privesc 2 ore pe zi la tv:

- au atitudini mai frustrate din punct de vedere rasial
- supraestimează numărul celor angajaţi ca medici, avocaţi şi atleţi
- percep femeile ca având capacităţi şi interese mai limitate decât bărbaţii
- au păreri exagerate despre prevalenţa violenţei în societate[4]
- au tendinta de a vedea lumea ca fiind un loc mai sinistru
-  sunt mult mai probabil să fie de acord că majoritatea oamenilor îşi urmăresc propriul interes şi ar profita de tine dacă ar avea ocazia

Aceste atitudini şi păreri reflectă imaginea inadecvată a vieţii pe care ne-o oferă televiziunea .

Directia televiziunii este ca telespectatorul nu trebuie să se simtă vinovat de ceea ce se prezintă pe ecran. El trebuie stimulat să se simtă mândru că face parte dintr-o societate care reuşeşte să facă faţă pericolelor care-i pândesc pe membrii ei si nu-i arata deficientele acestei societati, nu-l motiveaza sa contribuie la bunul mers al societatii.

Televiziunea afecteaza deopotriva activitatea corticala a creierului si puterea sufleteasca a indivizilor care aleg sa traiasca intr-un mediu televizual de existenta. Conditia umana este grav afectata, televizualul modifica oscilatiile undelor creierului, pana la diminuarea spre zero a undelor beta, adica a suportului energetic al activismului cerebral, al proceselor de gandire, analiza si decizie [10]

Există o altă mare deficienţă în raporturile noastre cu oamenii de pe ecran. Ne este imposibil să-i simţim. Oamenii pun mare preţ pe capacitatea lor de a-i simţi pe ceilalţi, de a intui dacă mint, dacă sunt fericiţi, dacă sunt trişti. A-l privi pe celălalt în ochi este o metodă sigură de a simţi dacă e sincer sau nu cu tine. Înlocuirea acestui contact direct cu interacţiunea ireală dintre telespectator şi persoanjele care interpretează un rol sau îşi modifică comportamentul din cauza camerei de luat vederi în faţa căreia trebuie să vorbească, ne face să renunţăm şi în viaţa de zi cu zi la aceste capacităţi umane şi să ne bazăm din ce în ce mai mult pe aparenţe şi nu pe ceea ce putem descoperi ca fiind adevărat simţind şi gândind acţiunile celuilalt. [4]

Acei copii obisnuiti sa ‘omoare’ in jocurile pe calculator au un subconstient plin de crime virtuale.

Orice individ este afectat de constinutul subconstientului sau. Peste ani si ani in subconstient imaginile, sunetele si traririle virtuale se amesteca cu cele ale realitatii obiective. Astfel comportamentul individului este influentat deopotriva. Un copil ce se joaca 5 ore pe zi astfel de jocuri este negativ influentat in perceptia realitatii inconjuratoare si va fi predispus la depresii si scenarii pesimiste.

Efectul tulburător al televiziunii este că mulţi oameni trăiesc azi într-o lume de pură ficţiune. Televiziunea a devenit o fantasmagorie a zilelor noastre [6]

Realitatea obiectiva este cea necesara fiecaruia dintre noi, fictiunea mentinandu-ne stabili emotional doar pe durata de emisie, aruncandu-ne in rest in deznadejdea narcomanului fara drog.

1.Efectele televiziunii asupra mintii umane

http://www.damaideparte.ro/index.php/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane/458/

2. Efectele televiziunii asupra mintii umane - Recenzie

http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane/

3. Conferinta Virgiliu Gheorghe - audio

http://daruindveidobandi.blogspot.com/2009/01/ieri-avut-loc-la-sibiu-o-conferin-la.html

4 Imaginile din capul nostru

http://manipularea.blogspot.com/2009/05/imaginile-din-capul-nostru.html

5. Informatia prin TV este furnizata direct in subconstientul maselor

http://www.crestinortodox.ro/sanatate-si-stiinta/72618-informatia-prin-tv-este-furnizata-direct-in-subconstientul-maselor

6.Televiziunea, o fantasmagorie modernă

http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/televiziunea-o-fantasmagorie-modern_6518.html

7. Revrajirea lumii - sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor

http://www.agnos.ro/magazin/product_info.php?products_id=125

8 Virgiliu Gheorghe, Revrajirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=6324

9. “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” de Virgiliu Gheorghe

http://www.agnos.ro/blog/2008/01/29/stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii-de-virgiliu-gheorghe/

10. Despre triumful mondial al Televiziunii, de dr. Ilie Badescu

http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/triumful-mondial-al-televiziunii_7978.html

Vezi si:

• Avem grija de sanatatea noastra? (I -Despre laptele din comert)
• Avem grija de sanatatea noastra? (II -GRIPA  PORCINA)
• Avem grija de sanatatea noastra? (III - Despre sarea din comert)
• Avem grija de sanatatea noastra? (IV - Vaccinurile - cat si ce riscam?)
• Avem grija de sanatatea noastra? (V - Despre aditivii alimentari.)