Chivotul pentru Mânăstirea de fecioare de la Vladimireşti

Aflasem şi noi despre Mânăstirea de fecioare de la Vladimireşti. Am oferit acestui Sfânt Lăcaş, ocrotit de Maica Domnului, ca jertfă de mulţumire pentru toate câte le făcuse cu noi Dumnezeu, izbăvindu-ne din atâtea primejdii, un Chivot. Grigore Baciu, fost prefect de Alba, spirit întreprinzător, obţinuse aprobarea administraţiei să facă un atelier de jucării şi unul de împletituri de nuiele (răchită). La adăpostul acestor activităţi s-a realizat Chivotul, având ca model Biserica Mânăstirii Curtea de Argeş. Iniţiativa a aparţinut lui Ion Ianolide, iar proiectul a fost executat de Nicu Mazăre. Dimensiunile le-a stabilit la scară, după mai multe fotografii din cărţi şi manuale şcolare, o muncă de care numai el a fost în stare. Tâmplăria, din plăci de lemn de nuc, a fost lucrată de Schiau Ion, Căliman Dumitru şi Iordache Ion. Sculptura a fost realizată de Anghel Papacioc cu ucenicii Iulian Bălan, Foti Petru şi Avram Sebastian.

Anghel Papacioc avea ca specialitate sculptura şi realizase în 1941/42 uşile împărăteşti pentru Capela din Braşov. Înainte de eliberare (1947) a lucrat uşile de la intrare ale Băncii din Turda; după eliberarea din a doua arestare (1964) a lucrat alte „porţi împărăteşti” la unele Biserici din Bucureşti. Sculele (dălţile) au fost confecţionate de nea Doncea.

Lucrarea s-a realizat discret, piesă cu piesă, timp în care lângă Anghel Papacioc mulţi camarazi au învăţat să sculpteze, realizând candele din lemn de nuc, cu încrustări din os sculptat. S-au lucrat icoane pirogravate, cruci şi troiţe în miniatură, cruciuliţe din os şi medalioane, casete. Aiudul devenise un atelier artizanal în care munca se îmbina cu fantezia. Fiecare realiza opere unicat. Unii au reuşit să le scoată afară, dar foarte multe au fost confiscate.

Se punea problema scoaterii şi transportului Chivotului la destinaţie. La Fabrica Stoica, astăzi Uzina Mecanică Aiud, situată lângă închisoare, naţionalizată forţat şi anticipat de către penitenciar, unde lucrau doar deţinuţi de drept comun, a fost angajat un maistru tânăr, pe nume Luchian. Cu ajutorul lui l-am corupt şi pe subdirectorul Mareş, care a iscălit aprobarea de a scoate Chivotul. L-am expediat întâi la Bucureşti cu un camarad care se elibera. Dumnezeu rânduise toate. La Bucureşti a fost fotografiat şi apoi văzut de sculptorul Ion Jalea, fost coleg cu Anghel Papacioc la Şcoala de Arte şi Meserii, actualul Liceu industrial Polizu, care a exclamat: „Dacă Anghel n-ar fi fost închis, ne-ar fi întrecut pe toţi“.

De la Bucureşti la Vladimireşti era cale lungă şi la data aceea bande de soldaţi sovietici cutreierau ţara, jefuind, ucigând şi panicând populaţia. Deşi se constituiseră unităţi speciale ruso-române contra bandelor, datele oficiale sovietice vorbeau de circa un milion de dezertori după trecerea Prutului. Chivotul a fost pus la vagonul poştal cu însoţitor până la destinaţie. Între Buzău şi Râmnicu Sărat trenul a fost oprit de dezertori sovietici. Oamenii au fugit pe câmp. Cei prinşi au fost jefuiţi şi dezbrăcaţi, vagonul de poştă devastat şi coletele violate. CFR-istul poştaş şi însoţitorul au fugit şi ei să îşi scape viaţa.

Dar, o, minune! Dezertorii sovietici spărgând ambalajul din scândură, la vederea minunăţiei s-au prosternat la pământ. Unul care rupea un pic pe româneşte înduplecă un călător să le descifreze adresa. Lumea e rechemată în tren, i se restituie obiectele şi hainele furate. Tâlharii duc ei înşişi Chivotul la poarta Mânăstirii Vladimireşti. Măicuţele, spăimântate la vederea sovieticilor, fac rugăciuni la Maica Domnului să izbăvească Sfântul Lăcaş de profanare. Soldaţii le roagă să deschidă porţile, făcându-le să înţeleagă că au un dar pentru Mânăstire şi le arată Chivotul. Măicuţele deschid şi ei duc Chivotul în Sfânta Biserică căzând şi plângând în faţa Sfintelor Icoane. Ne rugam în Aiud ca să ajungă Chivotul la destinaţie. Şi Dumnezeu ne-a primit darul în bucuria şi rugăciunile măicuţelor.

În 1955 când Mânăstirea a fost desfiinţată de securitate şi măicuţele alungate, multe obiecte de cult şi odoare au dispărut, între care şi acest Chivot.

Am făcut o sesizare către Patriarhie să intervină pe lângă Poliţia română pentru descoperirea acestui Sfânt Chivot. Fiindcă undeva trebuia să fie. Astăzi se întreprinde de către o forţă ocultă o acţiune de discreditare şi compromitere morală şi spirituală a acestei Mânăstiri de fecioare. Nişte călugăriţe îmbrăcate elegant intră prin biserici, spunând că sunt de la Vladimireşti. La anumite momente solemne ale Liturghiei provoacă scandal în biserică, insultând ierarhia bisericească, şi lansează ştiri alarmante cu privire la maica Veronica şi vechile călugăriţe fecioare, că au căzut în erezie acceptând învăţături despre reîncarnare şi spiritism. E o conspiraţie împotriva adevăratelor mirese ale lui Hristos, pentru ca să nu mai aibă loc pelerinaje şi rugăciuni ale sufletului românesc acolo. Biserica, Patriarhia, Sfântul Sinod, episcopii nu ştiau oare nimic despre aceasta? Pe noi ne doare orice act de jignire adus Bisericii lui Hristos şi slujitorilor Lui.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002

Ganduri despre sarea din comert

Antiaglomerantii din sare

Principalii antiaglomeranti utilizati pentru sare si substituentii sai sunt:
E 535 - ferocianura de sodiu
E 536 - ferocianura de potasiu
E 538 - ferocianura de calciu

Doza recomandata este de 20 mg ferocianura de potasiu anhidra la fiecare kg sare

Principalele riscuri ale utilizarii ferocianurii sunt:
-         toxicitate redusa in conditii obisnuite (temperatura mediului ambiant, in absenta acizilor) - in stomacul uman acizii sunt foarte prezenti.
-         Nefrotoxic la sobolani

Doza zilnica admisibila pentru om este 0 - 0.025 mg/kilo-corp.[1]  Adica doza zilnica ar trebui sa fie zero!

Daca se ia limita maxima atunci o persoana de 50 kg ar trebui sa consume maxim 1.25 mg ferocianura pe zi adica 62,5 g sare pe zi (meniul zilnic include produse sarate ca mezeluri, branzeturi, ciorbe, fripturi, salatele,  condimente, foi napolitane, biscuiti  etc)

Citeste mai departe…

Sandu Ştefănescu (Monahul Atanasie) şi un gardian prostănac

Duminica următoare am avut altă aventură. Un lan de floarea soarelui trebuia recoltat, floarea bătută şi depozitată, iar cocenii legaţi în snopi şi făcuţi şiră. Fiind ultima restanţă, am hotărât să se înapoieze la Galda cei mai în vârstă, între ei domnii Trifan şi Marian, iar după lichidarea lucrărilor ceilalţi. Cei rămaşi, vreo 10-15, am recoltat în cursul săptămânii „pălăriile” de floarea soarelui, le-am depozitat într-o baracă-magazie pe câmp, am tăiat cocenii. Urma să batem pălăriile şi să depozităm sămânţa. Miliţienii care păţiseră ruşinea cu fânul plecaseră la Aiud; în locul lor era unul venit de curând în colonie, cam prostănac. Iertaţi-mi aprecierea, cred că nu i se potrivea alt calificativ. „Bă! Eu sunt cineva aici! Aţi înţeles?”, era repica lui. Tot ce voia şi ordona trebuia executat fără comentarii. Sâmbătă seara a fost anunţat că Duminica vom merge la Biserică.
- Vedem noi până mâine, a zis el şi a intrat în corpul de gardă.
S-a sculat cu noaptea în cap şi a dat deşteptarea pentru toată colonia. Abia terminasem de aranjat paturile:
- Adunarea! Încolonarea şi direcţia floarea soarelui!
Printre cei rămaşi la Unirea erau Valeriu Gafencu, Nicu Mazăre, Bălan Iulian, Naidim Marin, Ianolide Ion, Florea Trandafir, Sandu Ştefănescu. Dintre noi, pentru a ne obişnui cu actul conducerii şi al răspunderii, fiecare comanda formaţia o anumită perioadă. În săptămâna respectivă Sandu Ştefănescu avea această misiune. Ne-a prevenit:
- Ce credeţi, fraţilor? Putem intra în conflict cu un om care nu are nici un fel de cenzură morală? Mergem la lucru şi vedem apoi ce vom face!
Lucrarea am încheiat-o repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum.
- Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturaţi sămânţa, s-a răstit gardianul.
- Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânţa, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsaţi să mergem la Biserică.
- Nu! Faceţi ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici.
Sandu Ştefănescu, stăpânindu-şi tulburarea, i-a răspuns calm:
- Domnule gardian, fiţi om înţelegător. Când va bate vântul vom vântura floarea soarelui. Lăsaţi-ne la Biserică.
- Nu! Eu hotărăsc aici, a zis el, înroşindu-se la faţă.
- Încolonarea, direcţia Biserică!, a hotărât Sandu Ştefănescu.
Toţi ne-am încolonat şi am pornit imediat. Sandu intuise de ce ar fi în stare prostănacul şi a rămas mai aproape de el. Gardianul, enervat că nu i se execută ordinul, a pus mâna pe carabină ameninţând:
- Stai! Stai, ‘..ţi ‘…zeii mă-ti, că te-mpuşc!
În aceeaşi secundă nu mai avea arma în mână. Ne-am oprit şi am privit scena. Arma era în mâna lui Sandu. Gardianul buimăcit manevra în mâini o armă imaginară; dându-şi seama, a început să se învârtă în loc disperat şi să strige:
- Dă-mi, mă, arma! Dă-mi, mă, arma că te-omor!
- Ce ai de gând să faci? Gândeşte-te bine, i-am spus noi lui Sandu.
- Cum o să-i dau arma? Nu vezi că ăsta-i prost. Trage în noi, netotul. Apoi către gardian: vino după mine, dar să nu te apropii mai mult de 10 paşi, că nu ştiu ce o să păţeşti.
Gardianul ne urma la distanţă şi cerea arma cu lacrimi în ochi:
- Dă-mi arma, că mă nenoroceşti!
- Ţi-o dau dacă-mi dai cartuşiera, i-a zis Sandu.
- Ţi-o dau, mă, ţi-o dau. Na, ia-o, o aruncă lui Sandu.
- Încă cinci paşi înapoi, i-a zis gardianului. Acum dezbracă tunica şi intră în rândul trei între deţinuţi. Nu mai scoţi o vorbă până ţi-oi spune eu!
- Dă-mi, mă, arma, ai zis că-mi dai arma!
- Ţi-am spus că ţi-o dau! Dar ţi-o dau când vreau eu, că tu eşti prost şi nu ştii ce să faci cu ea. Şi-acum, tăcere!
La intersecţia şoselei asfaltate pe drumul comunal, se afla postul de jandarmi. Sandu ne-a oprit. A intrat în postul de jandarmi cu arma şi cartuşiera gardianului, după ce l-a avertizat:
- Tu, rămâi acolo! Să nu te mişti!
După cinci minute Sandu a ieşit cu şeful postului şi l-a chemat pe gardian. Acesta tremurând şi bălăbănindu-se ca un om beat a intrat în post. După alte zece minute Sandu a ieşit singur şi ne-a zis:
- Hai la colonie, fraţilor. Vă spun acolo ce am făcut.
Sandu spusese şefului de post ce se întâmplase şi îl rugase să-i facă gardianului un referat de trimitere înapoi la Aiud pentru o altă vină. Gardianul a acceptat şi el propunerea. Şeful postului l-a asigurat pe Sandu că-l va expedia pe gardian la Aiud chiar în seara aceea.
- Sandule, i-am zis, după ce ne liniştisem, de ce i-ai cerut şi cartuşiera şi l-ai băgat în coloană fără veston?
- Nu-ţi dai seama, măi frate, că era bătător la ochi să vadă oamenii din sat un gardian dezarmat, plângând în urma coloanei de deţinuţi? Ei ar fi anunţat jandarmul înainte de a ajunge noi acolo şi lucrurile puteau avea o altă întorsătură.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002

Vezi si:

• Parintele Atanasie - “Despre oameni si fapte din vatra Aiudului”
• Părintele Atanasie Ştefanescu la Radio Romania Actualităţi
• Părintele Atanasie - Lumină de om şi de neam românesc
• Priviti la esenta lucrurilor - Monahul Atanasie (Petru Voda)
• În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare

GRIPA  PORCINA

It looks like few choices will be allowed.

First, doctors in America, have been assisting for past few years that every child from 6 months to age 18 must get an annual flu shot.

Second, they are now calls by US officials to give American children the first doses of experimental swine flu vaccines in the school setting. This is because the response by doctors at the World Health Organization will immediately into high gear within days, of identifying the new swine flu virus emerging out of  Mexico declared a public health emergency. Now they have raised the pandemic

flu fear alert to phase six which is the equivalent of the US Homeland  Security’s “Code Red” warning of an imminent terrorist attack.

Doctors of the CDC who followed the lead of the world Health Organization have done the same and our exercising unprecedented power that Congress handed over to them after sept 11 2001.

Whenever the CDC now declares a public health emergency. That declaration allows the Food and Drug Administration (FDA) to permit emergency youths authorization for drug companies to fasttruck creation of experimental drugs and vaccines that do not have to be tested as throughly as vaccines that go trough the normal FDA licency process. In this case Congress responded to the public health declaration by giving to drug companies 1 billion dollars to fasttruck experimental swine flu vaccines that may include whole life or killed or genetically engineered human and animal viruses, chemicals and pottentialy reactive oil based adjuvants that manipulate the immune system to boost the vaccines potency.

People who have already sensitive immune systems such as those allergy and auto immune disorders (AIDS) may be at special risk.

In some states like Massachusetts public health doctors have persuaded legislators to pass pandemic influenza legislation that will allow state officials to enter home and businesses without the consent of occupants to investigate and quarantine individuals without their consent, to require licest care providers to give citizens vaccines and abandon a free assembly of citizens in a state.

[1] -  de la minutul 3:08 pana la 5:29

As department of homeland security officials are declaring that any disease outbreak is a matter of homeland security. As department defence officials are defining public demonstrations as quote “Low level terrorism”.

[1] - de la minutul 6:29

Prof. V. Astărăstoae: Aş vrea să fac o scurtă introducere. Într-o viziune ultraoptimistă, impusă de O.M.S. la sfârşitul secolului al 20-lea, se spunea că vom eradica malaria, vom eradica poliomielita, vom reduce tuberculoza - că secolul al 20-lea va însemna sfârşitul pandemiilor, şi bolile infecţioase vor dispărea din istoria omenirii. O viziune total greşită şi care a fost infirmată de practică, pentru că au apărut şi s-au manifestat încă 30 de boli infecţioase noi, una dintre acestea având un impact social masiv: infecţia cu HIV, ce determină boala SIDA. Tuberculoza a crescut, malaria nu a fost eradicată şi a crescut, poliomielita există în continuare. A fost, deci, o politică şi o strategie greşită a O.M.S. Trebuie să ne aşteptăm în continuare la existenţa pandemiilor. De altfel, O.M.S. nu a declarat această alertă în alte situaţii, deşi acestea îndeplineau criteriile de pandemie, şi a declarat-o acum, pentru prima dată în 40 de ani.

Citeste mai departe…

Lucrul în timpul Duminicii la colonia Unirea

Toamna, colonia Unirea rămăsese deficitară de oameni; multora le expira pedeapsa şi colonia nu-şi putea onora lucrările. Cei 25-30 de inşi transferaţi la Unirea am reuşit să scoatem din impas în două-trei săptămâni camarazii de acolo.

Colonia Ciuguzel după culesul viei şi-a trimis oamenii la Galda, pentru iernat; rămăseseră douăzeci de oameni, între care se aflau Aurel Dragodan şi nea Doncea.

În Unirea deţinuţii legionari nu şi-au menţinut prestigiul şi autoritatea faţă de gardieni. O parte din cei mai în vârstă plecaseră, iar cei rămaşi ignoraseră puterea unităţii şi a ascultării de un singur şef. Îşi împlineau obligaţiile de muncă şi disciplină aşa cum credeau fiecare. Se ajunsese la un conflict permanent cu gardienii, care impuseseră programul de lucru şi ameninţau cu trimiterea în penitenciar, acolo unde se murea de foame.

La sosirea noastră n-am putut impune programarea lucrărilor şi a timpului. Se lucra chiar Duminica. Sosisem într-o joi şi până sâmbăta reuşisem să scoatem cartofii. Împreună cu Florea Trandafir făceam parte dintr-o formaţie alcătuită cu douăzeci de deţinuţi de drept comun. Cosisem fânul ce urma să fie strâns săptămâna următoare. Duminica, noi, cei sosiţi de la Galda, ne pregăteam să mergem la Biserică, în sat. Dar cei doi gardieni ne-au oprit şi ne-au dat ordin să mergem la strânsul fânului. Le-am amintit gardienilor dreptul de a nu lucra Dumineca. Nervoşi, au început să ne ameninţe, să ne insulte. Au scos pistoalele, acuzându-ne de revoltă în colonie. Atunci Valeriu Gafencu le-a răspuns:

- Puneţi-vă pistoalele în tocuri! Mergem la muncă! Dar să ştiţi că Dumnezeu n-o să vă ajute!

Am luat furci şi greble, ne-am încolonat şi am plecat. Până la locul respectiv erau 3 kilometri. La ora 9 am ajuns. Am început să strângem fânul, să-l facem poloage, apoi clăi, să poată fi încărcat.. În văzduh sunetele clopotelor anunţau intrarea la Liturghie. Ne-am oprit din lucru şi am rostit un Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu. Domnul Trifan, domnul Marian şi Valeriu Gafencu întârziau să se ridice din genunchi. Mai aveam o postaţă bună de strâns. Ar fi trebuit să facem şi pauză fiindcă se apropia prânzul. Masa se aducea la locul de muncă, în marmite, de către bucătari. Pentru a termina mai repede n-am mai făcut pauză, am uitat şi de masă, care de altfel nici n-a mai venit.

Era 3-4 după-amiaza când am terminat. Abia atunci ne-am aşezat să ne odihnim puţin. De pe vârful unei coline se apropia un bărbat; era un gardian. Ne anunţa să aşteptăm cele trei maşini mari şi cele şapte căruţe pentru a încărca fânul până seara.

Un vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor şi frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze şi vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpiţelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună şi umfla în văzduh toate căpiţele purtându-le ca pe nişte păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puţin de un sfert de oră nu mai era nici un fir de fân pe teren şi o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea se întuneca şi fulgerele brăzdau cerul însoţite de tunete năprasnice. Gardienii se uitau disperaţi la noi, ca şi cum ar fi trebuit să facem ceva spre a salva situaţia. Ne-am încolonat şi am plecat spre colonie, fără a aştepta comanda lor. Ne urmau aproape. Apoi ploaia s-a oprit. Când am ajuns în colonie se însera de-a binelea. Maşinile şi căruţele aşteptau în incinta coloniei. Miliţienii au explicat delegatului ce se întâmplase pe câmp.

S-a întocmit un raport care arăta că din cauza furtunii şi ploii dezlănţuite recolta de fân a fost compromisă. Ni s-a cerut confirmarea. Am dat-o specificând că această calamitate a avut loc Duminica. Fără comentarii.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002

Ganduri despre laptele din comert

Laptele este alimentul cel mai complex si mai usor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de baza si in nutritia omului. Este cel mai frecvent consumat de om inca din cele mai vechi timpuri.

Important este faptul ca substantele nutritive din lapte se gasesc in proportii optime, astfel ca laptele este asimilat de organism mai bine decat orice alt aliment, putand fi consumat atat in stare proaspata cat si sub forma de diferite produse lactate.

Citeste mai departe…

Controlul nostru: conştiinţa răspunderii în faţa lui Dumnezeu

Pentru a obţine îmbrăcăminte călduroasă şi încălţăminte pentru sezonul de iarnă, s-a făcut o notă cu cele necesare şi 4-5 băieţi am plecat cu o căruţă, îmbrăcaţi în civil, la Alba Iulia să cumpărăm haine, cojoace, bocanci. Gardienii ne-au însoţit. Stan Marin şi Vişan Nicolae au umplut traista cu milioane, fără să numere ban cu ban. La Alba Iulia am umplut căruţa cu cumpărături, iar Stan Marin a mai adăugat două colete frumos ambalate, în care nu ştiam ce este. Împreună cu gardienii am luat masa într-un restaurant.

La întoarcere Stan Marin a deschis casa de bani şi a depus acolo restul, predând cheile inginerului Georgescu care ţinea evidenţa contabilă. S-a bătut toaca pentru adunare - aveam semnale pentru fiecare activitate din colonie. Ne-am strâns în sala de mese. S-a dat fiecăruia ceea ce a solicitat. Gardienii, curioşi, erau de faţă. Fuseseră auziţi discutând între ei:

- Mă, zicea Rusu, ăştia şi când gândesc, gândesc toţi la fel.

După distribuirea lucrurilor, Stan Marin şi Vişan Nicolae au oferit gardienilor coletele frumos ambalate din partea noastră, în cinstea Crăciunului. Gardienii s-au fâstâcit. Până la urmă au primit darurile. S-au dus în camera de gardă şi le-au desfăcut. Primiseră câte un costum de haine, căciulă şi bocanci, pentru soţiile lor rochii şi pentru copii jucării şi bomboane. I-au spus toată povestea inginerului Georgescu.

- Şi de ce îmi spuneţi toate acestea?

- Ca să ştiţi că noi n-am cerut nimic şi n-avem nici un amestec în mânuirea banilor. Nu ştim nici cât au costat hainele, nici dacă au oprit şi ei ceva. Dumneavoastră să-i controlaţi!

- Bine, să le purtaţi sănătoşi. Noi avem un singur control: conştiinţa noastră în faţa lui Dumnezeu.

Gardienii au plecat uitându-se unul la altul făcându-şi cruce.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002

Agatanghel sau Sfârşitul omului

Agatanghel sau Sfârşitul omului. Prorocie pentru şapte sute de ani despre politiceştile treburi din Europa, aşa se numea cartea care circula în anii aceia în închisoarea Aiud. Eram tot cu Anghel Papacioc în celulă când ne-a parvenit şi nouă. Domnul Trifan o citise şi i-o aducea lui Anghel. Această prorocie stârnise multe discuţii printre legionarii închişi. În prefaţă, Ion Popescul, primar din Ploieşci, spunea că a tradus-o la 1903 după o ediţie franceză tradusă la rândul ei în secolele XV-XVI după originalul grecesc. Lucrarea era scrisă de un monah care trăise în insula Rodos, pe nume Agatanghel, şi avusese descoperirea în anul 1272-73.

După eliberare (1964) am căutat-o prin toate bibliotecile şi n-am găsit-o. Am fost şi la părintele Arsenie Papacioc şi l-am întrebat despre ea. A avut-o scrisă cu litere chirilice, dar nu mai ştia ce s-a întâmplat cu ea.

Iată ce cuprindea această carte. Unele descoperiri erau mai încifrate şi se refereau la perioada renaşterii, prezentată ca un început de apocalips, timp în care oamenii se vor întoarce la slujirea antropocentristă, care avea să ducă la înălţarea raţiunii omeneşti ca obiect de adoraţie. Anul în care urma să se ajungă la acest stadiu de decădere era 1789, anul revoluţiei franceze. Se vorbea despre revoluţiile din 1830 şi 1848, arătând descompunerea unor împărăţii, despre constituirea statelor naţionale în 1920 şi făcea o referire precisă cu privire la ţara noastră care mi-a rămas bine în memorie. Am verificat-o cu părintele Arsenie şi cu Popa Aurel din Decea, judeţul Alba:

„În vremea aceasta în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, Ţara de la Gurile Dunării, numită şi Ţara Lupului (poate de la steagul Dacilor, n.a.) va apare fiul omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită Legheon. Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniţi de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri şi mulţi vor fugi peste hotare prigoniţi şi de „poporul duşman lui Dumnezeu”.

În timpul acesta Ţara Vulturului (Germania) va face un război cu Ţara Ursului (URSS) şi în prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la o „Fiară de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în patru (Berlinul). Şi în timp ce Ursul va înainta spre inima Vulturului, toate cetăţile Ursului vor striga: „Pace! Pace! Pace!” Şi tot poporul acesta din ţara de pe Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri. Dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan vor aduna în Potire sângele lor şi se vor înfăţişa cu el înaintea Tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe. Şi după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva „lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” (comunişti democraţi, n.a.) se va da în Ţara Sciţilor (Basarabia-Ucraina?) şi atunci aceştia vor fi înfrânţi şi va fi vai de tine „om de roşu”. Şi după aceasta va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor”.

Analizând cele spuse de monahul Agatanghel la 1273, putem verifica punct cu punct faptele care deja s-au împlinit, până în 1973, adică de-a lungul celor 700 (şapte sute) de ani, cât anunţă dintru început proorocul. Noi, cei scoşi din închisori în 1964, suntem obiectul acestei minuni, cutremurându-ne de grija Maicii Domnului şi a Sfântului Ioan pentru neamul nostru şi înfiorându-ne de cele ce se vor întâmpla „omului roşu”. Rămâne în afara celor 700 de ani să se împlinească înfrângerea comunismului şi acţiunea de reîncreştinare a neamurilor. O prorocie mai recentă a fost făcută de Victor Puiu Gârcineanu: „Pe drumul întoarcerii către Dumnezeu, neamurile ne vor găsi învăţători” (Din lumea legionară). La 1273 primele voievodate româneşti apăreau în istorie ca expresie politică a creştinismului românesc şi Dumnezeu anunţa prin proorocul său misiunea neamului românesc: de mărturisitor şi apărător al adevărului de viaţă spirituală pe care Hristos l-a lăsat moştenire tuturor neamurilor în Biserica Sa.

Corneliu Zelea Codreanu nu cunoştea această prorocie când a întemeiat Mişcarea Legionară. Dar prin toate actele lui de gândire, de mărturisire şi de realizare, el se găseşte în această viziune împreună cu Legiunea pusă sub patronajul Arhanghelului Mihail. De aceea Mişcarea Legionară nu poate fi înţeleasă decât în viziune teologică. Orice judecată în afara acestei viziuni este pândită de greşeala de a se fi împotrivit lucrării Dumnezeieşti.

„Dacă lucrarea aceasta este de la oameni ea se va risipi, dar dacă este de la Dumnezeu luaţi aminte ca nu cumva să vă aflaţi că sunteţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”, le-a zis Gamaliil membrilor sinedriului care voiau să-i osândească pe Sfinţii Apostoli. Aceste cuvinte pot fi spuse şi actualilor prigonitori ai mărturisitorilor lui Hristos organizaţi ca „expresie politică a ortodoxiei româneşti”, cum conchide Nae Ionescu.

Virgil Maxim, “Imn pentru crucea purtata”, editura Antim, 2002

Nucii Sfântului Andrei

 fragment din Calutul lui Dumnezeu - Pr. Constantin Necula (Ed. Bunavestire, Bacau, 2003)

De fiecare an era la fel. Ioan o lua pe soţia sa Elena şi pe cei patru copii pe care-i dăruise Dumne­zeu şi plecau -­ de fiecare dată se ivea o ocazie - spre Peştera Sfântului Andrei, nu departe de satul în care ei înşişi aleseseră să-şi trăiască viaţa. Şi satul lor avea o urmă de-a Sfântului peste câmpia largă şi mai mereu crăpată de soare ca o buză sărată de o sete nebună. Hămesită de apă, văioaga de câmp, ce despărţea satul de latura de nisip a lacului, înghiţea îndată firul de pârâu ce-o străbătea uneori primăvara şi care purta numele de Pârâul Sfântului. De altfel, se retrăseseră din vraiştea oraşului în satul cu pârâu binecuvântat tocmai de dragul prezenţei unei urme a Sfântului Andrei care aici, la unirea dintre pământ, apa mării şi cer, era numit simplu, de sine înţeles - Sfântu’. Ca un alint sau ca un murmur de adormit în pace pe copii.

Auziseră de multe ori despre intervenţia Sfântului Andrei în viaţa celor care locuiau urma de talpă apostolică ce însemnase pe ţărmul Mării Negre mersul bine­cuvântat al vestirii Evan­gheliei lui Hristos. De la om la dobitocul din grajd, de la floarea câmpului la piatra drumului totul vibra de un nu-ştiu-ce plin de lumină şi de har dumnezeiesc. Ioan - crescut de un bunic, preot, după ce-i plecaseră părinţii spre uşa de lumină, care se deschisese să‑i cuprindă pe când erau tare tineri - trăise mereu cu gândul la Sfântul Andrei, ocrotitorul de seamă al Bunicului şi ai unor prieteni de‑ai lui despre care, odată crescut, aflase că nu se cheamă „duşmani ai poporului” şi nici „criminali” cum ades îi auzise pe unii slujindu‑i. El şi‑i amintea îngenuncheaţi - mai ales la vreme de noapte - în miezul de lumină pe care‑l împrăştia candela Maicii Domnului sau, mai ales, a Sfântului Andrei - cel căruia se rugau cu lacrimi în ochi.

Citeste mai departe…

O INIŢIATIVĂ UNICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL POSTUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA: PROGRAM DE MASTER PENTRU FORMAREA INTERPREŢILOR ÎN LIMBAJUL MIMICO-GESTUAL LA UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITEŞTI

            Cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale, Preasfinţitului Părinte Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, începând cu toamna acestui an, la Universitatea de Stat din Piteşti - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteia”, se va organiza un program de studii postuniversitare pentru formarea interpreţilor autorizaţi în limbajul mimico-gestual, intitulat Teologie - Misiune şi slujire prin limbajul mimico-gestual, elaborat în conformitate cu standardele Uniunii Europene şi acreditat A.R.A.C.I.S., rod al colaborării dintre această instituţie şi Asociaţia Naţională a Surzilor din România, precum şi al strădaniilor Preacucerniciei Sale, Preacucernicului Părinte Consilier Eparhial conf. univ. dr. Constantin Onu, de a oferi comunităţilor persoanelor surde din cuprinsul României interpreţi cu pregătire de specialitate, cunoscători ai limbajului mimico-gestual românesc, care să îşi desfăşoare activitatea în instituţiile publice din structurile administrative locale şi naţionale.

Palnul de învăţământ al acestui program de master pentru formarea interpreţilor în limbajul mimico gestual va fi structurat după cum urmează:

Anul I, semestrul 1: Limbajul mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Simbolistica semnelor (disciplină obligatorie); Gramatica limbajului mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Psihopedagogia persoanei surde (disciplină obligatorie); Limbajul mimico-gestual american (disciplină obligatorie); Fundamentele biblice (disciplină obligatorie); Teoria şi practica traducerii (disciplină opţională); Comunicare non-verbală (disciplină opţională); Limba engleză - curs practic (disciplină liber aleasă);

Anul I, semestrul 2: Limbajul mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Simbolistica semnelor (disciplină obligatorie); Gramatica limbajului mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Limbajul mimico-gestual american (disciplină obligatorie); Lingvistică generală (disciplină obligatorie); Teologie sistematică şi simbolică (disciplină obligatorie); Istoria limbajului mimico-gestual (disciplină opţională); Tehnici de argumentare (disciplină opţională); Limba engleză - curs practic (disciplină liber aleasă);

Anul II, semestrul 1: Limbajul mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Simbolistica semnelor (disciplină obligatorie); Gramatica limbajului mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Persoana surdă - cultură şi comunitate (disciplină obligatorie); Limbajul mimico-gestual american (disciplină obligatorie); Misiune şi slujire (disciplină obligatorie); Coregrafie gestuală - cor şi teatru (disciplină opţională); Manipularea prin limbaj (disciplină opţională); Limba engleză - curs practic (disciplină liber aleasă);

Anul II, semestrul 2: Limbajul mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Simbolistica semnelor (disciplină obligatorie); Gramatica limbajului mimico-gestual românesc (disciplină obligatorie); Statutul interpretului de limbaj mimico-gestual (disciplină obligatorie); Interpretare simultană şi consecutivă (disciplină obligatorie); Coregrafie gestuală - cor şi teatru (disciplină opţională); Gesturi şi comunicare culturală (disciplină opţională); Limba engleză - curs practic (disciplină liber aleasă).

Finalitatea acestui program de studii postuniversitare, elaborat în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în M.O. 662 / 27 septembrie 2007, este pregătirea de personal specializat autorizat, cunoscător al limbajului mimico-gestual, care să funcţioneze ca interpreţi în cadrul instituţiilor publice, preoţi şi cântăreţi bisericeşti în comunităţile locale ale surzilor ortodocşi, ghizi pentru mănăstirile monumente istorice sau care au muzee în cadrul incintei, interpreţi care să traducă în limbajul mimico-gestual emisiunile posturilor de televiziune sau profesori în centrele şcolare speciale pentru surzi şi hipoacuzici.

Înscrierea la acest program de studii postuniversitare, căruia i-au fost alocate 50 de locuri, se poate face la secretariatul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteia” din Piteşti (Str. Gheorghe Doja, nr. 41, cod 110253, Piteşti, jud. Argeş, România, telefon: 0348 / 453 311), în perioada 2-7 septembrie 2009. Pentru mai multe detalii, doritorii îl pot contacta pe Pr. conf. univ. dr. Constantin Onu la numărul de telefon: 0722 483 296 sau la adresa de e-mail: sfpalama pe serverul yahoo.com.