Darul discernământului: Întrebările avvei Avraam

Un pustnic era vestit datorită faptului că trăise timp de cincizeci de ani, ţinând un post aspru, înfrânându-se chiar şi de la pâine şi vin. El însuşi spunea despre sine:
- Am ucis iubirea plăcerilor, iubirea averilor şi slava deşartă.
Auzind acestea, avva Avraam s-a dus la el şi l-a întrebat:
- Tu ai spus aceste cuvinte?
- Da, îi răspunse acela.
- Atunci spune-mi, dacă ai intra în chilie şi-ai găsi înăuntru o femeie, crezi că ai putea rămâne rece la farmecele ei?
- Nu, dar m-aş lupta să nu mă ating de ea.
- Prin urmare, îi spuse iar avva Avraam, încă n-ai ucis patima plăcerii. Doar ai biruit-o si-o ţii legată… Dacă acum, în timp ce mergi, ai vedea cioburi, pietre, şi printre ele, aur, poţi rămâne nepăsător, socotind aurul deopotrivă cu pietrele şi cioburile?
- Nu, dar m-aş lupta să nu-l iau.
- Aşadar, îi spuse din nou avva Avraam, încă n-ai ucis patima iubirii averilor. Doar ai biruit-o si-o ţii legată… Dacă acum ai afla că vin la tine doi fraţi, ştiind că unul te laudă, iar celălalt te vorbeşte de rău, i-ai primi pe amândoi cu aceeaşi bunăvoinţă?
- Nu, însă m-aş strădui să fiu binevoitor şi cu cel ce mă vorbeşte de rău şi cu cel ce mă laudă.
- Prin urmare, n-ai ucis nici patima slavei deşarte. Pricepe, aşadar, că patimile nu pot fi ucise, ci doar legate.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006