Darul discernământului: Avva Ioan şi călăuza

Altă dată, însuşi avva Ioan călătorea prin pustie dimpreună cu câţiva fraţi. Se înnoptase şi călăuza lor rătăcise drumul. Văzând fraţii aceasta, îi spuseră avvei Ioan:
-    Ce să facem, părinte? Călăuza a rătăcit drumul, aşa că suntem în primejdie de moarte, rătăcind aşa prin pustie.
Atunci avva Ioan le-a răspuns:
-    Mai bine să nu-i spunem nimic, căci se va necăji. Iată cum vom face: Eu voi spune că nu mai pot de oboseală şi că voi rămâne aici până s-o lumina de ziuă. Atunci ne vom putea vedea de drum în siguranţă.
Aşa au şi făcut. S-au oprit în acel loc, unde-au stat până-n zori. În felul acesta nu l-au întristat pe fratele ce-i călăuzea.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006