Darul discernământului: Felurite poveţe

Odată avva Pimen l-a întrebat pe avva Iosif din Panefo:
- Părinte, ce să fac atunci când îmi vin în minte cugete de ruşine? Să le alung pe dată sau să le primesc în gând şi să mă lupt cu ele, folosindu-mă de cugete potrivnice?
După ce a cugetat bine, avva Iosif i-a grăit:
- Primeşte-le în gând şi apoi luptă-te cu ele!
S-a întors, aşadar, avva Pimen în Nitria, urmând povaţa avvei Iosif. Odată însă a venit la el un monah din Thebaida, care i-a spus:
- M-am dus la avva Iosif din Panefo şi l-am întrebat ce să fac atunci când îmi vin în minte cugete viclene. Să le alung sau să le primesc şi-apoi să mă lupt cu ele? Mi-a răspuns că trebuie să le alung imediat, înainte să apuce să se sălăşluiască în mine.
Auzind acestea, avva Pimen s-a tulburat foarte. Apoi s-a dus degrabă la avva Iosif căruia, odată ajuns, i-a zis:
- Părinte, am venit cu mult timp în urmă la sfinţia ta şi te-am întrebat ce să fac, dacă sunt luptat de cugete viclene. Acum vin să te-ntreb de ce, pentru aceeaşi problemă, ai dat două poveţe diferite? Într-un fel m-ai sfătuit pe mine şi cu totul altfel pe-un frate de-al meu care ţi-a cerut povaţă în aceeaşi problemă.
Atunci avva Iosif i-a răspuns:
- Ştii bine cât de mult ţin la tine.
- De bună seamă că ştiu.
- Nu mi-ai spus tu să te sfătuiesc, aşa cum m-aş sfătui pe mine însumi?
- Ba da.
- Prin urmare, ţi-am dat sfatul pe care-l socoteam potrivit pentru mine însumi. Într-adevăr, dacă primeşti cugetele necurate şi te lupţi cu ele înlăuntrul tău, tu vei fi acela care se va vădi mai puternic. Sunt însă unii oameni cărora nu le este de folos a lăsa să se apropie de ei cugetele cele viclene. Aceştia trebuie să le alunge degrabă şi să le taie înainte chiar de a se sălăşlui în mintea lor.
Auzind acestea, avva Pimen a plecat mulţumit de răspunsul primit.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006