Darul discernământului: Egumenul Kordatos

Părintele Andreas, proegumenul Sfintei Mănăstiri Sfântul Pavel, care l-a cunoscut foarte bine ca părinte duhovnicesc pe vestitul părinte Kordatos (1859-1940), stareţ al Sfintei Mănăstiri Karakallou, povestea acestea:
Când eram mai tânăr, la un moment dat, am avut de înfruntat o ispită foarte grea! Atât de grea, încât m-a făcut să plec din mănăstirea unde mă nevoiam! M-am dus să vieţuiesc într-o chilie, aproape de Sfânta Mănăstire Karakallou. Două-trei zile am tot alergat la părintele Kordatos, să mă spovedesc. Mi-am deschis aşadar inima şi i-am spus totul. Eram - lucru vădit - foarte tulburat. Părintele m-a ascultat cu multă răbdare, iar la sfârşit părea a-mi da dreptate… Îmi spuse:
- Bine-ai făcut! Ai dreptate! Dar, mai bine, revino peste o săptămână să mai stăm de vorbă.
După ce i-am mulţumit, am plecat. Îmi dădeam seama că atitudinea sa ascundea ceva şi ardeam de nerăbdare să aflu de ce voia să vorbim iar peste o săptămână. Aşa cum îi promisesem, m-am dus la el şi, după ce-am vorbit mult timp, cu prietenie, la sfâşit mi-a spus cu blândeţe:
- Acum să faci întocmai cum îţi voi spune eu.
- Părinte, voi face cum ziceţi.
- Chiar vei face? Atunci ascultă! Vom înşeua asinul şi vom pune pe el şi chilimul şi te vei întoarce înapoi la mănăstirea ta. Hai, fii cuminte!
- Părinte! i-am spus uluit. La început sfinţia voastră mi-a dat dreptate. Şi acum…
- Da. Ţi-am dat dreptate, fiindcă atunci erai supărat. Şi, dacă atunci ţi-aş fi spus ce ţi-am zis acum, nici rana nu ţi s-ar fi tămăduit şi nici ispita nu s-ar fi depărtat de tine.
Atunci am admirat încă o dată priceperea cu care ştia sfântul părinte să lucreze cu sufletele oamenilor şi-am dat slavă lui Dumnezeu, fiindcă am găsit un asemenea părinte duhovnicesc. Apoi m-am înturnat la mănăstire şi bucuros, şi pocăit”.
(Kordatos Karakallinul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006