Darul străvederii: Sfântul Pahomie şi bolnavul

În timp ce se ducea împreună cu nişte fraţi să viziteze un bolnav, Sfântul Pahomie (290-347), „căpetenia chinoviţilor”, a auzit deodată o cântare minunată. Ridicându-şi ochii spre cer, a văzut sufletul celui bolnav înconjurat de mulţime mare de îngeri, condus cu multe cântări spre fericirea cerească!
Însoţitorii sfântului nu au auzit şi nu au văzut nimic. De aceea, văzându-l cum stătea aşa în extaz, de mult timp, l-au întrebat:
- Părinte, de ce-ai rămas în urmă? Să ne grăbim să-l mai prindem în viaţă pe cel bolnav!
Atunci Sfântul Pahomie le-a spus:
- Nu-l mai prindem în viaţă! L-am văzut cum se îndrepta deja spre viaţa veşnică.
(Monahismul ortodox răsăritean)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006