BISERICA – DARUL COMUNIUNII

Articole, Cristian Muntean Fara comentarii

BISERICA – DARUL COMUNIUNII

Pr. Dr. Cristian Muntean

În societatea contemporană Biserica ocupă teoretic, un loc privilegiat chiar dacă, practic, acest privilegiu lipseşte aproape cu desăvârşire. Nu ne propunem o analiză asupra acestui fenomen pentru că ea nu s-ar mai încadra în spaţiul teologic ci ar aduce în discuţie numeroase elemente ce ţin de domeniul socio-politic şi au o aplicare imediată în mentalitatea românească ce nu poate depăşi încă traumele istoriei.

Când vorbim despre Biserică avem în vedere în primul rând rolul ei liturgic; „centrul liturgic al Creaţiei”, cum o numea părintele Stăniloae, adică locul unde se săvârşeşte şi se răspândeşte peste întreaga creaţie puterea mântuitoare a lui Hristos prin Duhul Său exprimat în energiile necreate. Locaşul bisericesc devine spaţiul central al lucrării mântuitoare al lui Hristos, pentru că inima Sfintei Liturghii, ce se săvârşeşte în el, este Sfânta Euharistie ce se împlineşte prin prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului şi prin împărtăşirea cu ele a credincioşilor.

Eclesiologia ortodoxă defineşte Biserica cu trupul tainic al Domnului, întemeiat de Fiul lui Dumnezeu întrupat, prin care oamenii, ca mădulare, participă în comun la viaţa dumnezeiască intratrinitară, silindu-se să crească în comuniune cu Dumnezeu prin împărtăşirea de harul Duhului Sfânt, de trupul şi sângele Domnului administrat de ierarhie, prin creşterea în credinţă, în cunoaştere şi curăţie sub conducerea acestei ierarhii dobândind prin aceasta mântuire şi înaintând spre îndumnezeirea după har. De aceea, Biserica e numită „tehnic” organul întemeiat de Dumnezeu-Omul pentru mântuirea şi sfinţirea oamenilor, adică a comunităţii celor care formează poporul lui Dumnezeu, unii vieţuind pe pământ (Biserica luptătoare), iar alţii triumfând în cer (Biserica triumfătoare).

Citeste mai departe…