Izbăvirea călugărului lui Longin

Sfântul Dionisie (+1541) se nevoia odinioară în peştera Sfântului Lazăr, mai jos de mănăstirea pe care o întemeiase în Olimp (cel mai înalt munte din Grecia, aflat între Macedonia şi Thessalia).
Într-o noapte însă, a pornit-o spre sfânta mănăstire. După ce-a bătut cu putere în poartă, le-a spus părinţilor care i-au deschis:
- Adunaţi-vă degrabă, să ne rugăm pentru fratele nostru Longin, căci mare primejdie îl paşte.
Într-adevăr, în acea noapte monahul Longin fusese trimis să pască turma de capre a mănăstirii. Când s-a luminat de ziuă şi a ajuns la mănăstire, le-a povestit fraţilor că a trecut printr-o primejdie cumplită. Fusese atacat de nişte răufăcători care, după ce i-au furat puţinele bunuri şi calul, şi-au tras spada din teacă spre a-l ucide. Deodată însă, a apărut un om care i-a împiedicat să săvârşească această cumplită faptă. Atunci, înfricoşaţi foarte, tâlharii au plecat, lăsându-l sănătos şi nevătămat. Şi, după cum apăruse pe neaşteptate, tot aşa a şi dispărut omul ce îl izbăvise din necaz.
(Sfântul Olimpului)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006