ASPECTUL SINERGIEI DINTRE OM ŞI DUMNEZEU

12:32 pm Articole, Cristian Muntean                                                     

ASPECTUL SINERGIEI DINTRE OM ŞI DUMNEZEU

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 7-8/1994

Termenul de sinerghia exprimă acţiunea de colaborare sau de conlucrare. În teologia ortodoxă acest termen încearcă să demonstreze colaborarea omului cu Dumnezeu în actul mântuirii sau, mai precis, conlucrarea activă a voinţei omeneşti cu harul. În actul mântuirii plecăm întotdeauna de la Dumnezeu, în care suntem datori să vedem iubirea Lui faţă de lume. Sinergia stă tocmai în această iubire, prin care Dumnezeu a coborât printre noi şi ne-a chemat la dobândirea „firii celei veşnice”. Dumnezeu însuşi este iubire şi aceasta este condiţia esenţială a deschiderii divinului spre uman. Sinergia este calea prin care Dumnezeu poate intra în inimile noastre şi puntea prin care noi urcăm la El. (Ioan Bria)

În şi prin Hristos se realizează legătura obiectivă dintre Dumnezeu şi oameni. El se reia contactul cu divinul, iar în persoana Lui putem vedea prototipul sinergiei, pentru că în ea omul şi Dumnezeu sunt uniţi ipostatic. Omul poate participa la dumnezeire în baza întrupării lui Hristos. Prin El, Dumnezeu a intrat în cadrul omenescului ca persoană. Posibilitatea apropierii umanului de divin stă în coborârea pe care Dumnezeu a iniţiat-o faţă de noi.

Factorul omenesc atrage după sine şi un aspect subiectiv prin care poate fi explicată sinergia. Sf. Grigorie de Nissa o arată că omul se bucură de anumite virtuţi fiinţiale care-1 fac demn de a fi colaborator şi copărtaş al lui Dumnezeu. Sf. Părinţi descopereau această calitate a lui în caracterul său de chip al lui Dumnezeu, caracter ce-i conferă demnitatea de a răspunde chemării divine. Cerul cheamă întotdeauna, şi în această chemare se presupune şi răspunsul. Sinergia nu este decât o întrepătrundere de chemări şi răspunsuri divine şi umane. (Ioan Bria)

Puterea care susţine şi desăvârşeşte sinergia este harul. Ea are ca ideal o unire harică. Această unire presupune transformarea vieţii noastre spirituale prin activitatea harului dăruit spre creşterea şi plinirea noastră. Harul, ca putere de viaţă, cere colaborarea noastră şi ne angajează voinţa spre activitate. Sinergia văzută din perspectiva mântuirii nu este altceva decât rodul colaborării dintre har şi om. Dumnezeu ca persoană intră în reiate cu omul, iar acesta ca şi chip al Său, poate primi şi rămâne în această relaţie în mod liber, sau, în libertatea sa, poate să refuze, Dacă Dumnezeu este bun prin fire, omul poate fi bun mai ales prin voinţă, pentru că prin ea poate fi de acord cu natura sa, care e bună.

Părintele Ioan Bria remarca un lucru interesant: Prin Ortodoxia a recunoscut o legătură a firii omului cu Dumnezeu şi de aceea susţine posibilitatea unei uniri reale cu Dumnezeu, prin dezvoltarea „chipului”. Această dezvoltare se poate realiza prin voinţă susţinută de puterile necreate ale harului, şi tot Părintele Bria sintetiza atât de frumos că sinergia presupune chipul şi realizează asemănarea. „Ea nu este decât drumul chipului spre asemănarea cu Dumnezeu, dar acest lucru se face prin voinţă ajutată de har, şi el a fost totdeauna conceput ca luptă, ca o străduinţă a omului, condiţionată de libertatea lui”. Libertatea este parte integrantă din structura spirituală a omului şi fără ea nu ar avea nici un merit. În virtutea acestui fapt el poate accepta sau refuza harul, în mod liber. El nu este silit la ascultare, ci face totul din liberă voinţă.

Sinergia ne apare ca o îmbinare de putere divină şi de lucrare omenească într-un mod liber şi activ. Însăşi mântuirea se sprijină pe această sinteză ce se poate face între puterea divină şi lucrarea umană. În chintesenţa ei, mântuirea este această viaţă nouă în unire cu Duhul Sfânt.

Sf. Evanghelist Ioan ne arată în Apocalipsă care e raportul dintre chemarea lui Hristos şi voinţa noastră: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3,20). Deci cheile porţilor prin care Hristos îşi face intrarea în sufletele noastre sunt la noi. Noi suntem suverani pe aceste chei. N. Steinhardt îl asemuia pe Dumnezeu unui lord englez, care nu intră decât acolo unde este chemat, acolo unde „i se deschide”. El bate peste tot şi intră atât cât i se deschide; nu forţează nota.

Evangheliile sunt pline de chemări divine făcute omului: „Veniţi la Mine”, „Fiţi desăvârşiţi”. Hristos ne invită la asemănare cu El, iar dacă n-ar exista această posibilitate nici chemarea n-ar fi fost făcută.

Cu toate că avem această chemare, nu putem înţelege desăvârşirea dependentă numai de noi. Noi n-am putea să ne ridicăm la Dumnezeu dacă El n-ar veni la noi să ne ridice. Nicolae Cabasila, urmând cuvintele apostolului Pavel, arăta că: împărăţia cerească se dă numai la aceia a căror vrere este împreună lucrătoare cu Domnul” („Despre viaţa în Hristos”), ceea ce înseamnă că lucrarea harului nu face abstracţie de noi. Chemarea nu trebuie înţeleasă ca impusă sau obligatorie. Porunca divină, când se adresează libertăţii, nu înseamnă o constrângere.

Cabasila defineşte sinergia ca o unire duhovnicească a omului cu Dumnezeu. Evangheliile ne descoperă calea mântuirii noastre şi presupun că alegerea noastră nu este decât încununarea chemării divine cu străduinţe şi vrednicii duhovniceşti.

Sinergia, ca punte de manifestare – după Ioan Bria – trebuie căutată în două focare: ca legătură între om şi Dumnezeu, o găsim în rugăciune; ca relaţie între fire, voinţă şi har, o găsim în virtute. Fără a pune în valoare roadele rugăciunii şi ale virtuţii am putea conchide că raportul dintre noi şi Dumnezeu este personal şi organic. Trăirea noastră e cerută mereu spre nivelul sfinţeniei. Sinergia ne apare în acest context ca o teandrie, pentru că urmăreşte asocierea noastră la divin.

După cele expuse se naşte firesc o întrebare: oare în ce măsură „aspectul sinergie” se află lucrător în noi şi cum ar trebui să răspundem chemării divine: „Veniţi la Mine”?

Având conştiinţa valorii chipului lui Dumnezeu din noi şi posibilitatea dobândirii asemănării cu Acesta, să vibrăm şi noi în sufletele şi gândurile noastre o dată cu cântarea: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos”.

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>