Povestea zilei, 12-11-2009 – “Nevoinţele ce nu au primit binecuvântare”

6:48 pm Povestea zilei                                                     

Nevoinţele ce nu au primit binecuvântare

Numeroase întâmplări arată că binefacerile Sfântului Duh se vădeau în sufletul vestitului egumen al Sfintei Mănăstiri Grigoriou, Atanasie (1873-1953) de la Muntele Athos, ca lumină cugetătoare a cunoaşterii şi a descoperirii tainelor.
Călugărul Sofronie de la această sfântă mănăstire povestea acestea:
„La începuturile vieţii mele monahale, cuprins de un neţărmurit elan spre nevoinţe, am încercat tot felul de nevoinţe ascetice. Uneori, pe sub rasă, mă legam cu lanţuri de fier. Şi, ca să mă chinui şi în timpul somnului, am pus pe aşternut o mulţime de pietricele. Credeam că în felul acesta îl mulţumeam pe Dumnezeu şi că păşeam pe urmele marilor asceţi din vechime.
De bună seamă, n-am spus nimănui nici o vorbă despre toate acestea. Nimeni nu ştia nimic despre ostenelile mele. Nici măcar duhovnicul meu. Într-o bună zi însă, pe când stam la mine în chilie, bătrânul intră şi mă-ntrebă:
– Ei, ce mai faci, părinte Sofronie? Cum mai merge?
– Cu binecuvântările voastre, cuvioase părinte, sunt bine.
– Nu cumva te osteneşti prea tare cu nevoinţele? Vezi bine, trupul ţi-e slăbit şi nu poate duce prea multe.
– Ei, părinte, dar eu nu sunt dintre monahii cei sporiţi.
– Bine, atunci să vedem ce ţi-ai pus sub aşternut. Dar ce-mi văd ochii? Ai pus pietre? Să faci bine să le iei şi să le arunci!
Eu rămăsesem mut de uimire! M-am gândit că, omeneşte, îi era cu neputinţă părintelui să ştie ce făcusem. Aşa că îmi spuneam în sinea mea: «Oare o şti ceva şi despre lanţurile cu care m-am legat?» Însă n-am apucat să-mi sfârşesc gândul, că părintele îmi zise iar:
– Ei, şi-acum, părinte Sofronie, să văd ce ai sub rasă, direct pe corp… Măi, dar ce mai sunt şi astea? Să le scoţi de îndată, căci nici un folos n-ai de pe urma lor!”
În acele momente călugărul grigoriat, aflat la începutul vieţii sale monahale, a fost străbătut de un fior sfânt. Şi-a dat seama pe dată că duhovnicul său era om dăruit cu daruri minunate. Şi înainte ţinea la el şi îl respecta. Acum însă evlavia faţă de el era neţărmurită, căci ştia bine că în Cuviosul Atanasie sălăşluia şi lucra în chip vădit harul Sfântului Duh.
(Atanasie Grigoriatul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul Străvederii

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>