Un credincios a venit la părintele Ioan ca sa îi tâlcuiasca anumite locuri mai grele din Filocalie, de la Sfântul Isaac Sirul.
Părintele l-a întrebat:
– La ce îti este de folos să cercetezi cele privitoare la culmile nepătimirii, când tu esti plin de patimi? Nu e mai bine să citeşti carţi potrivite măsurii tale? Că asa, nici nu te foloseşti de ceea ce citeşti, şi nici nu poţi înţelege aşa cum trebuie. Vai noua, că diavolul ori ne lasă fără cărţi duhovniceşti, ori ne face să avem atât de multe, încât să nu ştim ce trebuie să citim. Ba înca unii citind, şi vrând să se înţelepţească, slăbesc în credinţă şi rămân robi ai lumii acesteia.
Au venit niste frati la el [avva Zinon] şi l-au întrebat zicând: „Ce înţelegere are cuvântul acela ce este scris în cartea lui Iov: şi cerul nu este curat înaintea Lui?”. Si raspunzând, batrânul a zis lor: „Au lasat fratii păcatele lor şi cerceteaza pentru ceruri. Însa tâlcuirea cuvântului aceasta este: de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis şi cerul nu este curat”.

(Danion Vasile, “Patericul mirenilor”, cap. “Despre carti”, 174)