O spovedanie incompletă

Odată doi tineri urcau spre Biserica Sfintei Înălţări a Mântuitorului, să se spovedească părintelui Ieronim Simonopetritul. În timp ce mergeau ei aşa, au început să judece pe-un cunoscut de-al lor. Socotind că nu era un păcat prea mare, au căzut de-acord să nu-i vorbească părintelui Ieronim despre această întâmplare. Însă, după ce s-au spovedit amândoi, părintele i-a întrebat:
- Mai aveţi ceva de mărturisit?
- Nu, i-au răspuns ei.
- Atunci să citim ceva, le-a spus părintele. Şi-ncepu să citească… La un moment dat s-a oprit din citit şi i-a întrebat dacă nu cumva şi-au mai adus aminte ceva ce-ar fi trebuit mărturisit. Ei l-au încredinţat din nou că n-au nimic de spus, aşa că părintele a citit în continuare, textul ales fiind despre judecarea aproapelui - un text scris de Sfântul Ioan Gură de Aur. Văzând că prietenii se pregăteau să plece, i-a întrebat direct
- Când veneaţi încoace, pe drum, ce vorbeaţi? Atunci tinerii, cuprinşi de remuşcări pentru vina de a nu se fi spovedit pe deplin, au rămas muţi! Înţelegându-şi greşeala, şi-au spovedit păcatul neîntârziat.
(Ieronim Simonopetritul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul Străvederii