HRISTOLOGIA SFINTELOR TAINE

12:59 pm Cristian Muntean                                                     

HRISTOLOGIA SFINTELOR TAINE

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 9-10/1997

Prezenţa Mântuitorului Hristos în Sfintele Taine şi în întreaga misiune a Bisericii în lume este un lucru îndeobşte cunoscut de mulţi, dar se stăruie prea puţin asupra forţei în prezenţă a lui Hristos ce ne restaurează la nivelul chipului prin asemănare.

Această „restaurare hristică” sau mântuire personală ne-a făcut-o Domnul posibilă prin Patimi, Moarte, Înviere şi Înălţare, acceptând „paharul acesta” pentru ca noi să dobândim „înfierea” (Gal. 4,4) şi ne-a lăsat, după înălţarea Sa la cer, ca mijloc de verificare şi mântuire Taina, prin care El este prezent şi credinţa ca prin ea să ne convingem că El este de faţă. După înălţare, trupul Mântuitorului străbătut de Duh nu mai este accesibil simţurilor noastre. De aceea, a ales, în marea Sa iubire, un chip tainic al prezenţei Sale, prin care să vină în fiecare din noi şi să ne mântuiască în mod subiectiv, după cum prin Jertfa de pe Golgota ne-a mântuit în mod obiectiv.

Dacă ar fi să definim această „restaurare hristică” în duhul părintelui Stăniloae, am putea spune că refacerea comuniunii cu Dumnezeu este răspunsul nostru prin Hristos adresat chemării iubitoare a lui Dumnezeu (vezi „Mica Dogmatică vorbită”).

Faptele săvârşite de Mântuitorul Hristos sunt fapte cu putere dumnezeiască ce se răsfrâng în mod deplin în Sfintele Taine împreună cu întreaga iubire jertfită de Hristos pe Golgota. Prin Sfintele Taine, Golgota devine accesibilă fiecăruia, transmiţându-ne forţa hristică mântuitoare. Sfinţirea persoanei credinciosului – după Al. Schmemann – se realizează pe calea puterii dumnezeieşti înnoitoare a fiinţei, care ni se transmite prin harul Duhului Sfânt dat prin Sfintele Taine ca o sfinţire a unităţii sale psihosomatice, a sufletului şi a trupului, care nu pot fi despărţite (vezi „Din Apă şi din Duh”).

Sinergismul dintre lucrarea noastră în lucrarea lui Hristos, şi invers, se adânceşte în realitatea Sfintelor Taine ce concretizează în noi energia divină, descoperindu-ne prin har ca temple ale Duhului Sfânt. Simbolismul Tainei afirmă realitatea legăturii dintre om şi Dumnezeu, a forţei de prezenţă hristică în cadrul ei, ca acţiune transfiguratoare şi restauratoare.

Prin mijlocirea Sf. Taine, Hristos vine la noi, îşi face sălaş în sufletul nostru şi-l trezeşte la o viaţă nouă. Odată ajuns în sufletul nostru, Hristos, vindecă păcătui din noi, ne dă din însăşi viaţa Sa şi din propria Sa desăvârşire, ne face părtaşi la biruinţa Sa.

Sfintele Taine dau prilejul acestei uniri cu Hristos şi sălăşluire, în chip real, în preaplinul Sf. Treimi.

Cât de frumos exprimă marele liturgist şi scriitor bisericesc Nicolae Cabasila starea în Hristos:

„Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui să trecem prin toate prin care a trecut El; să răbdăm şi să suferim şi noi câte a răbdat şi a suferit El. Căci într-adevăr, noi de aceea ne şi botezam, ca să ne îngropăm şi să înviem împreună cu El, de aceea ne şi ungem cu Sf. Mir, ca să ne facem părtaşi Lui prin ungerea împărătească a îndumnezeirii şi, în sfârşit, de aceea mâncăm hrana cea preasfântă a împărtăşaniei şi ne adăpăm din dumnezeiescul potir pentru ca să ne cuminecăm cu însuşi trupul şi sângele pe care Hristos şi le-a luat asupră-Şi din pântecele Fecioarei.

Dar Golgota aceasta la care ne cheamă Hristos prin Sf. Taine ne vine greu să ne-o asumăm pentru că ea înseamnă, înainte de orice, responsabilitate. Şi nu una întâmplătoare sau conjuncturală, ci una jertfelnică. De aceea, prin Sf. Taine, credinciosul reia drumul ce trebuie să ducă la asemănarea chipului. Acest drum este jertfa. Sf. Taine ne comunică puterea spirituală a stării de jertfă a Domnului prin care cresc şi puterile noastre. A fi creştin – spunea Nicolae Mladin – înseamnă a şti că eşti chemat la jertfă, la suferinţă. Intensitatea suferinţei e un semn văzut al intensităţii comuniunii cu Hristos. Crucea e destinul tuturor sfinţilor, al tuturor celor ce vor să aparţină lui Hristos. Cine vrea să trăiască în planul lui Hristos trebuie să accepte suferinţa. Dacă n-ar fi participare la Crucea lui Hristos, jertfa noastră n-ar avea nici o valoare. Suferinţele creştinului sunt semnul văzut al patimilor lui Hristos, care ard în el din clipa în care a fost botezat. Astfel, patimile lui Hristos se prelungesc de-a lungul veacurilor în patimile Bisericii şi în patimile credincioşilor; ele sunt o prezenţă vie până la judecata finală.

Sf. Taine deschid porţile Raiului şi vindecă, prin harul Duhului Sfânt, neputinţele noastre, gustând din puterea lui Hristos şi argumentându-ne, încă o dată, că bucuria sfinţitoare, deşi copleşită de suferinţe, este tonalitatea fundamentală a oricărei existenţe creştine.

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>