Povestea zilei, 26-11-2009 – “Sfântul Ioanichie cel Mare şi Sfânta Irina”

Povestea zilei Fara comentarii

Sfântul Ioanichie cel Mare şi Sfânta Irina

După moartea împăratului Teofil (829-842), cel din urmă iconomah, s-a urcat pe tronul Bizanţului cucernica lui soţie, Teodora, şi nu fiul său, minor pe-atunci, Mihail.
Prin urmare, voind împărăteasa să-l logodească pe Mihail, a trimis curteni în toate părţile împărăţiei, ca să caute o fată virtuoasă, potrivită tânărului împărat.
În Cappadocia (regiune istorică în partea central-estică a Asiei Mici) curtenii au găsit o fată cu multe calităţi, de neam bun. O chema Irina. Plini de bucurie şi speranţă, au luat-o cu ei, ducând-o la Constantinopol.
Însă când au ajuns în Olimpul Bitiniei (regiune istorică, apoi regat elenistic în NV Asiei Mici; în Bitinia, la Niceea, a avut loc în anul 325 primul sinod al Bisericii Creştine), Irina i-a rugat să ia binecuvântare de la vestitul sfânt Ioanichie cel Mare, ce se nevoia acolo. La rândul său, sfântul, îndată ce i-a zărit de departe, cunoscând dinainte, prin harul înaintevederii, care urma să fie evoluţia duhovnicească a Irinei, i-a strigat acesteia:
– Bine ai venit, Irina, roaba Iui Dumnezeu! Du-te de bunăvoie la Constantinopol! Du-te cu bucurie, căci e nevoie de tine la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, să păstoreşti maicile ce vieţuiesc acolo.
Irina, îndată ce-a primit binecuvântarea sfântului, şi-a continuat călătoria spre capitala imperiului. Pe drum află însă că tânărul împărat Mihail îşi găsise deja o soţie. Atunci se duse la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, unde se şi călugări. În scurt timp deveni egumena acestei sfinte mănăstiri, urmând dorinţei tuturor monahiilor, întocmai cum prevăzuse Sfântul Ioanichie cel Mare.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii