Închinătorul Hristofor

Cucernicul închinător Hristofor se ducea adesea la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, unde vorbea cu preacuvioasa stareţă Irina. O dată însă, deşi era foarte sănătos, neavând nici o problemă, pe când se pregătea să plece de la Sfânta Irina, o auzi pe aceasta spunându-i:
- Du-te, fiule, şi Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul dimpreună cu sfinţii!
Auzind acestea Hristofor şi fiind om cuminte şi isteţ, pricepu imediat că sfânta nu-i spusese aceste cuvinte întâmplător. Prin urmare, s-a tulburat foarte şi şi-a plecat capul întristat. Văzându-l că tremura, Sfânta Irina a încercat să-l liniştească şi să-l întărească, spunându-i:
- Nu te teme, fiule! Nu ştiu la ce mă gândeam când am spus aceste cuvinte.
El însă, fiindcă ştia ce daruri bogate avea Sfânta Irina, rămase întristat. Atunci sfânta s-a aşezat lângă el şi a început să-i vorbească despre împărăţia cerurilor, despre gustarea bunătăţilor celor veşnice şi despre nesfârşita fericire.
Atunci, împăcat, Hristofor a lăcrimat. Apoi a bătut metanie înaintea sfintei şi-a plecat în pace. S-a dus acasă, a mâncat liniştit şi, ceva mai târziu, pe la ceasul Vecerniei, a adormit în Domnul.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii