Studii la Moscova

În conştiinţa poporului rus, cuvintele stareţului Ambrozie de la Optina erau privite ca nişte adevărate profeţii. Nu erau cuvintele unui om lumesc, fie el şi înţelept, ci cuvintele unui om luminat de Sfântul Duh.
Mulţi creştini, înainte de a purcede la o lucrare însemnată, neapărat se duceau să ceară binecuvântarea stareţului. Unul dintre aceşti creştini evlavioşi, pe nume Kapiton, din oraşul Kozalsk, avea un copil destul de înzestrat. Când sosi vremea ca fiul să urmeze studii superioare, părintele său hotărî să se ducă la Optina, să ceară sfat.
Stareţul nu se împotrivea studiilor. De aceea îi dădu necondiţionat binecuvântarea să-şi continue studiile. Însă nu încuviinţă oraşul unde urma să se ducă pentru continuarea studiilor. De aceea, îi ceru tatălui să nu-şi trimită fiul la Moscova, ci la Kursk.
- Dar, părinte, spuse Kapiton, la Kursk nu cunoaştem pe nimeni. Cum să-l trimitem acolo pe copil? Rogu-vă, daţi-ne binecuvântare să-l trimitem la Moscova!
Atunci stareţul, pe un ton glumeţ, îi spuse:
- Ei, dragul meu, Moscova te duce de nas şi te loveşte cu bârnele.
În cele din urmă, omul nu urmă sfatul stareţului, iar tânărul student se instală la Moscova, într-o casă aflată în construcţie.
La învăţătură mergea destul de bine şi, în general, toate-i mergeau după voia inimii. Părintele său fu mulţumit până în ziua când primi o telegramă neliniştitoare. Pe scurt, fu nevoit să pornească de îndată spre Moscova. O dată ajuns acolo, ce-i fu dat să vadă? Fiul său îşi rupsese ambele picioare! Nişte bârne foarte grele, de la scările casei, căzuseră de sus peste picioarele băiatului, zdrobindu-i-le. Nu mai e nevoie să spunem că sărmanul tânăr a rămas invalid pe viaţă.
După un timp, Kapiton se duse iar la stareţ şi, cu ochii înotandu-i în lacrimi, îi spuse:
- Ah, părinte, de ce nu v-am dat ascultare? De ce nu v-am dat ascultare?
(Stareţul Ambrozie)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii