Viitorul a două surori

Două surori din Sankt Petersburg au hotărât să se ducă la Optina, să-i vorbească stareţului Ambrozie. Cea mare avea o fire mai interiorizată, fiind serioasă şi cu frică de Dumnezeu. Pe scurt, avea toate calităţile pentru a deveni o bună monahie. Cea mică însă, era veselă şi deschisă, cu totul opusă surorii sale. O dată ajunse la Optina, cea mare voia să îi ceară stareţului binecuvântarea să se călugărească, iar cea mică voia să-l roage să o binecuvânteze să-şi găsească un soţ bun. Deja fusese peţită.
Ajunseră, aşadar, la chilia părintelui care discută cu ele problemele pe care le aveau. Pe când îşi lua rămas bun de la ele, părintele Ambrozie îi dărui celei mici, drept binecuvântare, un şirag de mătănii! Mătănii, celei ce se pregătea de nuntă! De neînţeles lucru, căci fata era ca şi logodită! Apoi îi spuse celeilalte:
- Tu nu mai vorbi de mănăstire, căci te vei căsători. Şi încă destul de curând.
Cuvintele profeţeşti ale stareţului le părură stranii celor două surori. Totuşi, trebuie spus că se adeveriră întocmai. Cea mică, întorcându-se la Sankt Petersburg, află nişte lucruri foarte grave despre logodnicul său. Atunci, cumpăni mai bine pasul pe care urma să-l facă şi hotărî să-şi închine viaţa Mirelui Ceresc.
Iar cea mare, într-o bună zi primi o scrisoare de la o mătuşă ce-i scria:
„De vreme ce eşti atrasă de viaţa monahală, vino la Samortino să afli cum este. Avem aici o mănăstire de maici foarte bună”.
Tânăra se duse la mătuşa sa unde cunoscu un tânăr cu care s-a şi căsătorit. Prin urmare, lucrurile s-au petrecut întocmai cum prevăzuse stareţul.
(Stareţul Ambrozie)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii