Neguţătorii din Viazem

Foarte impresionantă este şi următoarea întâmplare, din care se vede limpede darul înaintevederii pe care-l avea stareţul Ambrozie de la Optina. Vom relata această întâmplare, întocmai cum ne-a povestit-o Barbara Terehovskaia, călugăriţă la Sfânta Mănăstire din Belevsk.
„Părintele Ambrozie şi-a dat seama că, în discuţiile cu el, nu aveam deplină încredere în spusele sale. Le socoteam cuvinte obişnuite,fără a crede că sunt cuvinte izvorâte din lumina cea dumnezeiască. Într-o zi au venit la Optina nişte oameni din Moscova care, la întoarcere, urmau să treacă pe la Sfânta Mănăstire Tihonovskaia.
- Du-te si tu, îmi zise stareţul, ca maică.
- Dar, batuşca, ce să fac acolo? N-am nici o treabă. Şi-apoi, să mă-ntorc singură înapoi?
- Du-te, stărui el, că s-or găsi nişte oameni care să te-nsoţească pe drumul de întoarcere. Aşteaptă acolo trei oameni din Viazem. Şi tare mai vor să vină la mine, dar n-are cine-i conduce încoace. Prin urmare, tu le vei fi călăuză.
- Ei bine, i-am răspuns, atunci să le scrieţi un bilet în care să le cereţi să mă ia sub ocrotirea lor.
- Ce bilet să le scriu? Află că nu-i cunosc şi nu i-am văzut niciodată.
Eu eram foarte nedumerită auzindu-i cuvintele. Oare cum era cu putinţă, mă întrebam în sinea mea, ca un muritor de rând să ştie cu precizie ce se va petrece la o distanţă de şaizeci şi cinci de verste!
A doua zi mă aflam la arhondaricul Sfintei Mănăstiri Tihonovksaia şi plângeam. La un moment dat, trecu pe-acolo părintele Nicolae, arhondarul, care mă întrebă de ce plâng.
- Cum să nu plâng, i-am răspuns, dacă nici un pelerin, nici o trăsură nu se îndreaptă spre Optina? Cum mă voi întoarce?
- Nu te nelinişti, îmi spuse părintele Nicolae, sunt destui închinători. Unii se îndreaptă spre Optina şi aşteaptă să vină trăsura din satul vecin.
Atunci mi-am adus aminte de spusele stareţului Ambrozie şi am întrebat:
- Ce oameni sunt aceşti închinători?
- Neguţători, răspunse arhondarul.
- Şi de unde-s de loc?
- Din apropiere. Din Viazem.
- Sunt mulţi? Cinci-şase?
- Nu. Sunt doar trei.
Am rămas mută de uimire! Toate acestea adevereau întru totul spusele stareţului Ambrozie. Minunate lucruri! A doua zi i-am călăuzit pe cei trei neguţători la Optina. Când le-am desluşit din ce pricină călătoream împreună, au rămas şi ei uimiţi.
- Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrările Tale, răspunseră neguţătorii.
De-acum, dorinţa lor de a-i vorbi stareţului Ambrozie era şi mai mare. Nu mai aveau răbdare şi de-abia aşteptau s-ajungă trăsura în faţa chiliei stareţului. De-atunci n-am mai cutezat a pune la îndoială nici o povaţă, nici un gând şi nici un cuvânt al acestui sfânt bătrân. Căci mă încredinţasem că toate cuvintele sale erau inspirate de Harul Sfântului Duh ce se sălăşluise în el.”
(Stareţul Ambrozie)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii