Părintele Ilarion şi ucenicul

Duhovnicul vestitului părinte Sava Duhovnicul, părintele Ilarion Ivireanul, era o extraordinară personalitate duhovnicească. În patria sa,când îi spovedea pe împăraţii Georgiei, purta -conform protocolului - o mantie bogată, împodobită cu rubine, mărgăritare şi şapte sute cincizeci de diamante.
Având o fire foarte ascetică, părintele Ilarion a părăsit palatul regal şi, în anul 1843, s-a închis în chilia pustnicească a Sfântului Iacob Adelfotheos, la trei sferturi de oră de Sfânta Mănăstire Dionysiou.
Ioannis Remoundos, tânăr student la Universitatea din Andros, veni împreună cu fratele său Gheorghios, să se călugărească la Sfânta Mănăstire Dionysiou. După ce-au stat câteva zile la mănăstire, pe el l-au primit să rămână acolo,iar pe fratele lui l-au trimis să caute altă mănăstire unde să se călugărească. A doua zi după această dureroasă despărţire, Ioannis, ducându-se cu o treabă la fierăstrăul cu apă din pădure, s-a gândit să treacă pe la părintele Ilarion, să-l cunoască şi să-i ceară binecuvântare pentru noua viaţă pe care voia să o înceapă.
- Vino, fiule, auzi o voce chemându-l, în timp ce se apropia de chilia aflată în acel loc pustiu. Era părintele Ilarion ce stătea chiar în faţa uşii.
După ce-şi dădură bineţe, părintele îi spuse:
- Fii răbdător, fiule! Rabdă şi fă ascultare! Şi, mai cu seamă, nu te întrista din pricină că te-ai despărţit de fratele tău, căci astăzi se va închinovia la Sfânta Mănăstire Xenofon şi, după un timp, va ajunge chiar egumen.
Auzind aceste cuvinte, tânărul ucenic rămase uimit de aşa lucruri ciudate. I se părea că înainte-i stătea unul dintre prorocii de demult. Atunci părintele îi zise:
- Vino acum, fiule, să te închini la Sfântul Iacov! Fă trei metanii şi sărută-i sfânta icoană!
Apoi, bătându-l pe umăr cu părintească iubire, îi spuse:
- Să-l iubeşti şi să ai evlavie la apostolul al cărui nume îl porţi. El îţi va fi cel mai tare apărător.
- Dar, cuvioase părinte, pe mine nu mă cheamă Iacov.
- Ai dreptate, fiule, numele tău e Ioannis, dar te vei numi Iakovos (Iacob). Iar cele ce ţi-am spus acum nimănui să nu le împărtăşeşti până nu vei fi tuns monah.
Trebuie să spunem în încheiere că, atunci când părintele Ioannis a luat numele de Iacov, părintele Ilarion nu risca să cadă în păcatul slavei deşarte, fiindcă cei adormiţi nu sunt atinşi de asemenea păcate. De bună seamă, şi fratele său a devenit stareţ la Sfânta Mănăstire Xenofon, întocmai cum îi spusese părintele Ilarion.
(Sava Duhovnicul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii