Războiul Crimeii

Anul 1854 a fost an de cumplite dureri şi mari tulburări pentru Rusia. Fiindcă a provocat Imperiul Otoman, acum îşi jelea necazul prin care trecuse. Căci Rusia îi înfruntă nu numai pe turci, ci şi pe englezi şi francezi, adică o nespus de numeroasă oaste duşmană. Iar peninsula Crimeii a fost locul unde s-au dat aprige bătălii. Sevastopolul era supus unui asediu necruţător. În aceste condiţii, viitorul se arăta destul de întunecat.
În asemenea momente dificile, ţarii Rusiei alergau mereu la sfinţii stareţi, după cum odinioară regii Israelului alergau la prorocii lor. Cum spuneam, în aceste vremuri de cumpănă, o corabie pe care se îmbarcaseră ofiţeri din armata ţarului Nicolae I, se ducea să ceară sfat şi ajutor oamenilor lui Dumnezeu.
Îndreptându-se spre Muntele Athos, corabia ancoră la Sfânta Mănăstire Dionysioiu. Călătorii veniţi din îndepărtata Rusie voiau să-i vorbească părintelui Ilarion, iar ţelul ofiţerilor ţarului era să afle în ce parte va înclina cumpăna războiului.
Bătrânul duhovnic, fiu al smereniei, nu voia să fie cinstit de aceştia ca proroc. Ei însă, cunoscând puterea duhovnicească a acestui bărbat îndumnezeit, n-au cedat. Şi, pe ce părintele şovăia a le da răspunsul aşteptat, aceia se rugau de el şi mai fierbinte. Trei zile stătu corabia ţarului ancorată în micuţul port al mănăstirii. După aceste trei zile, părintele Ilarion se îndură de ei. Luă în mână mătăniile şi, întorcându-se spre Domnul Dumnezeu, Stăpânul vremilor şi-al veacurilor, îl rugă să-l lumineze să dea răspuns drept ofiţerilor ruşi. În cele din urmă, le spuse acestea:
- Mult va fi încercată maica Rusie. Ce-i drept, va fi biruită, însă nu va pierde nimic din teritoriul actual.
Acesta a fost mesajul transmis ţarului cu privire la felul în care urma să se sfârşească războiul Crimeii (1854-1855). Viitorul a adeverit pe deplin profeţia ascetului atonit!
(Sava Duhovnicul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii