Iubirea de oameni a Sfântului Panaghis

Sfântul Panaghis (Panait) Basias era vestit pentru marea sa iubire de oameni. Neostenit se vădea în a face bine tuturor. În binefacerile sale era iscusit, arătându-se viteaz, tocmai datorită curajului pe care-l dobândise prin viaţa sa desăvârşită. Obişnuia să intre în câte o prăvălie şi, deschizând casa cu bani, lua ce sumă voia, pe care, desigur, o dădea apoi săracilor. După care pleca…
Neguţătorii şi proprietarii magazinelor îl priveau amuţiţi, fără să zică nici pâs, tocmai fiindcă ştiau care era destinaţia banilor. Se spune că odată un brutar nu i-a îngăduit să ia bani. Din pricina aceasta, pâinea dospită nu a crescut, până când, dându-şi seama de greşeala făcută, acela nu i-a cerut iertare sfântului.
Odată săracul părinte Theodoros Kondomihalos se găsea într-o situaţie tare grea. Soţia sa urma să nască, însă nu avea banii trebuincioşi naşterii. Îndată ce-a aflat aceasta, Sfântul Panaghis s-a dus la băcănia lui Gherasimos Moraitis, a deschis în faţa tuturor un sertar ascuns, unde acesta îşi ţinea banii, a găsit şase taleri mexicani şi i-a luat. Apoi a ieşit afară, unde s-a întâlnit cu părintele Theodoros căruia i-a dat banii, spunându-i că soţia îi va naşte gemeni.
Apoi preotul a intrat în aceeaşi băcănie, vrând să cumpere ceva cărbuni să-şi încălzească micuţa casă. În momentul în care îi dădu băcanului un taler, acela-l recunoscu şi-i spuse că nu îi pare rău după banii pe care-i luase sfântul de la el, însă că era întristat, din pricină că Sfântul Panaghis îi prorocise că va muri curând, sfătuindu-l să se spovedească şi să se împărtăşească.
Având deplină încredere în cuvintele sfântului, se pregăti cum se cuvine de obştescul sfârşit şi, aşa cum i se profeţise, după treisprezece zile se strămută la cele veşnice.
Demn de reţinut este faptul că sfântul Panaghis Basias îmbina darul înainte-vederii cu binefacerile materiale şi duhovniceşti. Astfel, de multe ori a lucrat întru preîntâmpinarea unor rele morale sau fizice.
Într-o noapte ploioasă, se întâlni cu un om ce era gata să făptuiască un păcat. Văzându-l, Sfântul Panaghis îl opri pe cale şi-i spuse:
- Păcătosule! Unde te duci, păcătosule? Întoarce-te degrabă la casa ta.
Altă dată, dădu buzna în casa lui Gherasimos Boros şi-i ceru un pistol pe care omul îl avea încărcat în casă. Stăpânii nu i-l dădură, temându-se ca nu cumva să se vatăme. După câteva zile, pe când Gherasimos voia să scoată gloanţele din pistol, acesta se descarcă, iar el, grav rănit, fu nevoit să-şi amputeze mâna. Atunci au priceput ai săi pricina pentru care Sfântul Panaghis le ceruse pistolul atât de stăruitor.
(Doi sfinţi contemporani)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii