Nebuna şi ţarul

Paşa Sarovskaia era o nebună pentru Hristos. Se numea Sarovskaia, fiindcă îşi petrecuse o mare parte a vieţii în pădurile Sarovului, cele pline de fiare sălbatice. Vieţuind ca aceste necuvântătoare, sălăşluia prin peşteri sau sub cerul liber, îndurând frig şi foame. Uneori venea la Diveevo, la Mănăstirea de maici a Sfântului Serafim din Sarov, şi mai lucra la moară.
Era o femeie frumoasă, înaltă, subţire şi arsă de soare. Mereu umbla desculţă, iar de îmbrăcat îmbrăca o cămaşă bărbătească, fiind o apariţie atât de stranie, încât mulţi din cei ce-o vedeau se înfricoşau.
Însă toţi erau plini de respect faţă de ea, văzând viaţa pe care o ducea! După o vreme, lumea a început să vorbească despre străvederea ei, ascultând cu evlavie poveţele pe care li le dădea.
După mulţi ani a încetat a mai vieţui în pădure, sălăşluindu-se în Diveevo.. Maicile au primit-o cu mare bucurie, pregătindu-i o chilie curată. Toate o îngrijeau cum puteau mai bine. În acea chilie sta Paşa, primindu-i pe pelerinii ce veneau la ea să-i ceară sfat.
Şi, deşi vieţuia în mănăstire, fiind femeie bătrână de-acum, era mereu îmbrăcată în haine tinereşti, în culori ţipătoare. Într-o bună zi, maicile i-au dat de veste că ţarul Nicolae al II-lea voia să vină la ea să stea de vorbă. Îndată Paşa s-a îmbrăcat în zdrenţe! Maicile nu ştiau ce să-i mai facă! O îmbrăcară cu forţa cu haine de sărbătoare. Totuşi, intrând în chilia ei, la întoarcerea de la ceremonia de canonizare a Sfântului Serafim (1903), ţarul o găsi în chilie, îmbrăcată tot cu straiele ei cele vechi şi zdrenţuite.
Paşa mai avea un obicei… îi servea cu ceai pe toţi cei ce veneau la ea. Iar pe cei ce se aflau în mari necazuri, fiind foarte întristaţi, obişnuia să-i mângâie punându-le în ceaşcă foarte mult zahăr. În ceaşca ţarului puse atât de mult zahăr, încât ceaiul dădu pe dinafară. Ţarul îi ceruse să-i vorbească între patru ochi. Când ieşi din chilia ei, ţarul era atât de tras la faţă şi-atât de palid, încât însoţitorii săi rămaseră muţi de uimire! Ţarul însă nu dezvălui nimănui ce-i spusese Paşa, nebuna pentru Hristos.
După un an se născu multdoritul ţarevici, succesorul la tron, care se dovedi însă bolnav de hemofilie.
Tot atunci Rusia fu învinsă în luptă de Japonia (1904).
Doi ani mâi târziu izbucni răscoala din Kronstadt (1905).
Au urmat apoi primul război mondial, revoluţia bolşevică şi uciderea familiei ţarului.
(Sfântul Serafim din Sarov)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul înaintevederii