Sfântul Arsenie şi locuitorii din Farasa

Sfântul ieromonah Arsenie Cappadocianul (1840-1924), căruia i se mai spunea şi Hatziefendis şi care a fost canonizat recent (1986), pe lângă alte daruri, îl avea şi pe cel al înaintevederii. Cu mulţi ani înainte de schimbul populaţiilor (războiul purtat de Grecia împotriva Turciei, în perioada 1919-1920, s-a încheiat cu înfrângerea părţii elene şi atunci un milion şi jumătate de greci din Asia Mică au fost nevoiţi să se refugieze în Grecia) fusese înştiinţat de către bunul Dumnezeu că farasioţii (locuitorii Farasei din Asia Mică) urmau să plece în Grecia. Prin urmare, i-a povăţuit să nu-şi cheltuiască banii, ci, mai degrabă, să facă economii pentru călătorie. Acestea le spuse sfântul: – Când ne-om duce-n Grecia, satul s-o risipi în toate părţile. Nimic nu va mai rămâne cum a fost… Eu voi mai trăi doar patruzeci de zile în Grecia şi-apoi voi muri într-o insulă.
Toate s-au petrecut întocmai cum a prorocit Sfântul Arsenie! Iar sfântul, ajuns la Keratsini la 27 septembrie 1924, s-a strămutat la cele veşnice în Insula Corfu, la 10 noiembrie în acelaşi an.
Înainte de-a pleca din Farasa Cappadociei i-a botezat pe toţi copiii nebotezaţi, printre care şi-un copil de-al căpeteniei satului.
Părinţii copilului au vrut să-i dea numele bunicului său, Hristos. Însă sfântul ieromonah nu a încuviinţat, vrând să-l boteze cu numele său.
– Voi, le spuse el părinţilor, vreţi să lăsaţi un om asemeni bunicului, iar eu vreau să las un călugăr asemenea mie.
Apoi, se întoarse spre naşă şi zise:
– Arsenie, acesta va fi numele lui! Într-adevăr, acel copil de mic a fost atras de
lumea monahală şi, în cele din urmă, s-a călugărit.
(Arsenie Cappadocianul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii