TEOLOGIA RUGĂCIUNII

Cristian Muntean 1 Comentariu

TEOLOGIA RUGĂCIUNII

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 1-2/1995

S-ar putea ca titlul acestui articol să spună de la început esenţa întregii problematici pe care o atinge rugăciunea din perspectiva teologiei.

Vorbind despre rugăciune şi teologia ei, am vorbi implicit de legătura ei divină şi am putea-o defini ca raportul cel mai sincer cu Dumnezeu sau, dacă vreţi, legătura directă cu dumnezeirea din planul vieţii noastre pământeşti.

Rugăciunea ajunge să fie o teologie vie prin simpla ei manifestare; ea este simbolul lăuntric de mărturisire a credinţei noastre, a nădejdii noastre, a iubirii noastre şi nu în ultimul rând a dependenţei noastre faţă de Dumnezeu.

Rugăciunea este o întreită înălţare: a minţii, a inimii şi a voinţei noastre la Dumnezeu, prin care ne manifestăm ca „temple ale Duhului Sfânt” cu dorinţa nădejdii noastre de mântuire şi fericire. A vorbi despre ea unor oameni moderni pare la început o străduinţă fără rost. Totuşi, un cunoscut medic fiziolog, Dr. Alexis Carrel căuta să-şi argumenteze nevoia sa de rugăciune într-un mod personal: „Viaţa cere ca noi să ne călăuzim după chipul prescris în structura noastră trupească şi mintală. De aceea, nu se poate ca cineva să fie necunoscător al nevoilor celor mai adânci şi mai gingaşe ale firii noastre”.

Citeste mai departe…