Povestea zilei, 15-01-2010 – “Ofiţerul lepros”

Povestea zilei Fara comentarii

Ofiţerul lepros

Sfântul Luca Stâlpnicul (879-980) s-a născut în Frigia, în Asia Mică, din părinţi cu stare. După ce s-a nevoit în viaţa de obşte, dar si în pustie, s-a dus la Cortstantinopol, a trecut pe celălalt mal al Bosforului, în Calcedon, vieţuind timp de patruzeci de ani pe un stâlp. Faima sa de tămăduitor s-a întins repede în toată regiunea.
Un oştean pe nume Florus, ce se trăgea dintr-o familie vestită, s-a îmbolnăvit de lepră. Având însă credinţă neclintită în rugăciunile tămăduitoare ale Sfântului Luca, se duse la acela, arătându-i suferinţa sa şi semnele bolii, jelindu-şi starea şi rugându-l cu lacrimi în ochi să-l tămăduiască. Atunci Sfântul Luca, văzând cumplitele semne ale acelei boli ce nu putea fi vindecată în vremea aceea şi ascultând jelania bolnavului, încercă să-l încurajeze şi să-l convingă să nu deznădăjduiască. Apoi i-a îngăduit să rămână câteva zile lângă stâlpul său.
În acele câteva zile, la început a folosit cel mai puternic leac, rugăciunea fierbinte şi curată. Apoi a folosit leacul binecuvântării cu apă sfinţită. A poruncit bolnavului să ia agheasmă în fiecare zi şi să o pună pe locurile unde avea deja răni de la lepră.
După şapte zile trupul leprosului nu mai avea nici un semn care să arate că suferise de acea cumplită boală. Când s-a tămăduit cu totul, s-a întors oşteanul la casa lui, dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumindu-i Sfântului Luca
Stâlpnicul, care îi dăruise tămăduirea pe care n-ar fi găsit-o nici la cel mai iscusit doctor.
(Vieţile Sfinţilor Alipie şi Luca)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul tămăduirii