Restituirea măslinilor

Sfântul Lavrentie (+1770), ctitorul Sfintei mănăstiri Faneromeni din Salamina (insulă în N Golfului Saronic), era de fel din Megara (oraş între Attika şi Peloponez). Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu îi arătase în vedenie unde se aflau ruinele unei vechi mănăstiri, în partea de nord a Salaminei, precum şi terenurile ce aparţinuseră acelei mănăstiri.
După ce sfântul a reîntemeiat mănăstirea, a încercat să redobândească şi terenurile ce-i aparţinuseră cândva şi care acum se aflau în proprietatea altor oameni. În scurt timp izbuti să redobândească aproape toate fostele proprietăţi mănăstireşti, cu excepţia unei mari livezi de măslini din Glyfada, aflată acum în posesia unui turc, om foarte puternic. Cu toate strădaniile sale, sfântul nu a reuşit să ia înapoi şi livada aceasta. Ca să izbutească, s-a dus la Constantinopol unde s-a înfăţişat patriarhului de atunci. Nici aşa n-a izbândit nimic.
După un timp, soţia turcului, despre care am spus mai sus, a căzut bolnavă la pat. Nici un medic n-a fost în stare să găsească leac bolii.
Faima puterii rugăciunilor Sfântului Lavrentie ajunse şi la urechile femeii bolnave. Asfel află că sfântul tămăduise mulţi oameni din Atena, unde locuia şi ea. Prin urmare, îl rugă pe bărbatul ei să-i îngăduie să ceară ajutor sfântului. El însă, îndată ce auzi rugămintea femeii, se înfurie foarte tare. Totuşi, văzând că se simţea din ce în ce mai rău şi că se apropia cu paşi repezi de sfârşit, a fost nevoit să dea înapoi, aşa că, în cele din urmă, îl chemă pe Sfântul Lavrentie.
Sfântul nu l-a dispreţuit pe turc, ci veni la casa lui, se apropie de bolnavă, făcu deasupra ei, cu toiagul, semnul Sfintei Cruci şi îi citi rugăciunile trebuincioase, după care plecă.
A doua zi femeia, care până atunci stătea să moară, începu să se simtă din ce în ce mai bine şi, în scurt timp, se însănătoşi cu totul! Atunci turcul îl chemă iar pe Sfântul Lavrentie şi, după ce-i ceru iertare, cedă livada de măslini Sfintei Mănăstiri Faneromeni.
(Sinaxar)