Mihail Mandurov

Pe când îşi făcea serviciul militar, un om pe nume Mihail Vasilievici Mandurov, se îmbolnăvi de-o boală ciudată. Tot trupul i se umpluse de răni. Zadarnic încercară cei mai buni doctori să afle ce boală îl lovise ca să-l lecuiască! În cele din urmă, au fost nevoiţi să-şi recunoască neputinţa. Bineînţeles, şi Mandurov îşi lăsă serviciul şi se întoarse la moşia sa, în satul Nuci, la patruzeci de kilometri de Sarov.
În vremea aceea, faima Sfântului Serafim se întinsese peste tot în jurul Sarovului. Aflat în acea jalnică stare, bietul Mandurov hotărî să-i ceară sfântului să se roage pentru el. Aşadar, ajutat de apropiaţii săi, Mandurov se
duse la mănăstire. Acestea se petreceau în anul 1823. Îndată ce-l văzu, stareţul îl întrebă de trei ori:
- Crezi cu tărie în Dumnezeu?
De fiece dată Mandurov răspundea:
- Cred cu tărie!
Atunci sfântul luă puţin ulei din candela Maicii Domnului, pe care o numea „Bucuria tuturor”, şi-i unse rănile.. De îndată rănile se închiseră. Mandurov, sănătos de-acum, se ridică singur din pat şi ieşi din chilia stareţului. De atunci s-a dus mereu la Sfântul Serafim de care rămase foarte legat sufleteşte.
(Sfântul Serafim din Sarov)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul tămăduirii