Musulmana oarbă

Odată i-a fost adusă Sfântului Arsenie Cappadocianul o musulmană oarbă, pe nume Fatma.
I-au adus-o însă într-o zi de marţi, când sfântul nu primea lume. După ce au bătut mult la uşa chiliei sale, fără să li se deschidă însă, au lăsat-o pe femeie pe pragul chiliei şi-au plecat.
În scurt timp a venit o femeie creştină din Farasa, ce-avea mâna înţepenită. Ştiind că marţea şi vinerea sfântul nu primea pe nimeni, a luat puţină ţărână de pe pragul chiliei, a pus-o pe braţul bolnav şi s-a vindecat pe loc!
Văzând-o pe musulmana oarbă, a întrebat-o ce aştepta. Fatma i-a spus necazul ce-o adusese acolo. Atunci creştina i-a zis:
- De ce stai şi-ţi pierzi vremea în zadar? Nu ştii că Hagiefendi nu-şi deschide uşa chiliei marţea şi vinerea? Mai bine ia puţină tină de pe pragul uşii sale şi freacă-ţi ochii cu ea. Noi creştinii aşa facem în aceste două zile când nu primeşte pe nimeni.
Mirată de cele auzite, tot pipăind, Fatma găsi pragul, luă tină şi-şi frecă ochii cu ea.. Vederea îi reveni pe dată. Totuşi, vedea ca prin ceaţă. De bucurie, luă o piatră şi-ncepu să izbească-n uşa chiliei Sfântului Arsenie. Atunci sfântul ieşi afară şi, deşi marţea nu vorbea deloc, totuşi o întrebă de ce venise la el. Femeia îi spuse, iar părintele luă Evanghelia şi îi citi. Lumina ochilor îi reveni pe deplin. Atunci femeia, de bucurie, căzu la picioarele sfântului şi i se închină cu evlavie. Sfântul însă se supără şi-i spuse:
- Dacă vrei să te închini, atunci închină-te nu mie, ci lui Hristos Care ţi-a redat lumina ochilor!
(Sfântul Arsenie Cappadocianul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul tămăduirii