O rugăciune lucrătoare

Ucenicul Sfântului Antonie cel Mare, Sfântul Pavel cel simplu, s-a învrednicit să primească harul alungării demonilor.
Odată a fost adus la Sfântul Antonie cel Mare un om stăpânit de un demon cumplit, ce înjura şi hulea împotriva cerului. Privindu-l sfântul pe acel om cu mare atenţie, spuse:
- Nu stă în puterea mea să scot asemenea demoni! Ci Pavel este cel ce ar putea izbuti aceasta.
I-a dus, aşadar, la Sfântul Pavel, şi i-a spus:
- Avva Pavel, scoate demonul din acest om, ca să se poată întoarce tămăduit la casa lui!
- De ce nu-l scoţi tu? l-a întrebat el.
- Nu am timp. Am altă treabă.
I-a lăsat, aşadar, Sfântul Antonie cel Mare şi a plecat. Iar Sfântul Pavel s-a rugat fierbinte, zicând către demon:
- A zis Avva Antonie să ieşi din acest om.
- Nu ies, bătrân ticălos, răspunse demonul.
- Ieşi, căci aşa a poruncit Avva Antonie. Atunci demonul a început să îl ocărască şi pe Sfântul Antonie cel Mare. Iar sfântul, ieşind după-amiaza din chilia sa, s-a suit pe o piatră încinsă de soare şi a strigat:
- Doamne, Iisuse Hristoase, nu mă voi da jos de pe piatra aceasta, nu voi mânca şi nu voi bea nimic, chiar de-ar fi să mor, dacă nu scoţi acel duh viclean şi nu îl eliberezi pe robul Tău!
Înainte de a-şi termina sfântul rugăciunea, demonul se şi făcuse nevăzut.
(Istoria Lausiacă)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul luptei împotriva diavolilor