Cartea de ghicit

Pe vremea Sfântului Dionisie din Olimp (+1541), lângă Veria, trăia un monah învăţat care a căzut în capcana diavolilor.
Odată i-a căzut în mână o carte de ghicit şi, nesocotind primejdia duhovnicească, a citit puţin, de încercare, nişte invocaţii ale diavolului!
Într-o noapte, în timp ce dormea, a văzut în vis un arap uriaş care i-a spus:
- Am venit, căci m-ai chemat! Înaintează, aşadar, şi închină-mi-te, dacă vrei să te slujesc!
Înspăimântat, monahul i-a răspuns cu versetul biblic:
- „Domnului Dumnezeului meu mă voi închina şi numai Lui îi voi sluji”.
Atunci arapul, cuprins de furie, i-a tras o palmă peste faţă, spunându-i:
- Dacă nu mi te-nchini, atunci de ce m-ai chemat? Atunci monahul s-a trezit şi, simţind încă o
durere cumplită în locul unde fusese lovit, a început să strige şi să plângă. Auzind zarva, câţiva călugări s-au adunat şi, venind la el, i-au văzut obrazul umflat, negru de la lovitură. Călugărul era vrednic de milă. Peste câteva zile, starea i se înrăutăţise. Obrazul i se înnegrise tot şi se umflase atât de tare, încât ochii i se închiseseră cu totul.
Aşadar, au trimis după Sfântul Dionisie, rugându-l să vină din mănăstirea sa din Olimp. Sfântul a venit degrabă la el şi s-a rugat fierbinte. A slujit şi Paraclisul Maicii Domnului şi l-a uns pe călugăr cu mir sfinţit. În clipa aceea, cel stăpânit de diavoli s-a tămăduit cu totul! Şi toţi cei de faţă au dat slavă lui Dumnezeu şi l-au cinstit pe credinciosul Său slujitor.
(Sfântul Olimpului)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul luptei împotriva diavolilor