Vă prezentăm o înregistrare inedită de la Centenarul Radu Gyr sărbătorit la Sibiu in 2005. Înregistrarea îl surprinde pe profesorul Constantin Emilian Bucescu care recită și face o analiză a poeziei concentraționare românesti. - Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga.

Adăugăm și o scurtă prezentare a profesorului Constantin Emilian Bucescu, trecut la domnul în ajunul Nașterii Domnului din 2007, facută de prof. dr.Adrian Botez.

Cel ce acum este la îngeri (rob al Lui Dumnezeu, chemat, în 24 decembrie 2007, întru cele nevăzute ale Luminii…), prof. univ. CONSTANTIN EM. BUCESCU, a avut HARUL DUMNEZEIESC AL LOGOS-ULUI TOTAL DECIS, LOIAL, CONVINGĂTOR ŞI CHIAR CONVERTITOR. Uneori, perioadele ciceroniene ale Discursului său de FOC ajungeau chiar să biciuiască, întru Lumină, întunericul instalat, atât de vinovat comod, în conştiinţele noastre…Harul Oratoriei Creştin-Ortodoxe, pe care numai Nae Ionescu l-a dezvoltat întru deplinătate, la noi…

…CREŞTIN LOIAL FAŢĂ DE CREŞTINISMUL-LOGOS, PÂNĂ LA MARTIRIU ŞI MUCENICIE… - moartea lui CONSTANTIN EM. BUCESCU s-a tras tot din indiferenţa/neglijenţa lui faţă de chinurile şi primejdiile trupului său, pentru a se grăbi spre predicarea celor ale Duhului, “faţă către faţă” cu studenţii, cu oamenii de tot felul şi înţelegerea…! Nu doar în cuvântările strălucit-erudite şi enciclopediste (dar nu „enciclopediste” în sensul veacului ateu, cel de-al XVIII-lea, care nu s-a curmat, în cele ce-au venit asupra noastră…! - CI CUNOAŞTEREA DE TOATE, ÎNTRU DUMNEZEIRE ŞI, DECI, ÎNTRU UNICA MÂNTUIRE POSIBILĂ: PRIN IUBIREA ŞI AMINTIREA HRISTOSULUI - SPRE ÎNVIEREA NEAMULUI!), pe care le-a rostit, cu glas imperial, pentru românii (bătrâni şi tineri, deopotrivă!) din ţară şi străinătate (Spania, Germania, Elveţia etc.) „Perioadele Oratoriei de Foc” şi-au făcut efectul convingător şi convertitor. Nu doar ca dascăl de Religie „postdecembrist”, pentru fragezii copii, pe care-i catehiza, în şcolile gimnaziale, ca nimeni altul, cu harul său de teolog care nu apucase a fi hirotonisit, din pricina arestării „cu duba” stalinistă…(nu doar pentru că aparţinea Frăţiilor de Cruce, cât, mai cu seamă, pentru copierea şi răspândirea unui cântec profund „subminator de regim”…: Deşteaptă-te, române!”…) şi-a dovedit valenţele de convingere şi convertire/metanoia. Şi nici măcar ca orator al Almei Mater, în primul rând - prin iniţiativa Înalt-Preasfinţitului Teodosie Snagoveanu… ca profesor universitar la Tomis (unde CONSTANTIN EM. BUCESCU re-înfiinţase Catedra de Ascetică şi Mistică Creştin-Ortodoxă, ca demn urmaş al lui Nichifor Crainic, ctitorul ei, între 1941 - 1944…!) n-a săvârşit cele mai uimitoare şi minunate lucrări metanoice…!

Citeste mai departe…

O luptă duhovnicească

Un om pe nume V. I. Popov, în relatarea călătoriei pe care a făcut-o cu părintele Ioan de Kronstadt în anul 1890, de la Arhanghelsk la Moscova, povesteşte că, pe când poposiseră într-un loc, doi ţărani puternici i-au adus o femeie legată de mâini:
„Era încordată ca un arc şi-şi arunca furioasă privirea în toate părţile. Chipul său avea o expresie înfricoşătoare. Îndată ce au adus-o în faţa părintelui Ioan, a început să latre ca un câine. Atunci părintele şi-a pus mâna stângă pe capul ei, în timp ce cu mâna dreaptă îi făcea cruce, spunând versetul: «A înviat Dumnezeu şi s-au risipit duşmanii Săi». Totuşi, urletele femeii erau din ce în ce mai înspăimântătoare.
Toţi am fost cuprinşi de groază şi uimire. Părintele era aprins la faţă şi, vădit, era neclintit în voinţa sa. Picături mari de sudoare îi broboneau fruntea. Era evidentă lupta duhovnicească pe care o dădea.
La un moment dat, urletele au început să slăbească. Bolnava a suspinat profund. Deodată şi-a îndreptat trupul, chipul i s-a luminat şi, cu lacrimi de bucurie în ochi, a căzut la picioarele preotului, mulţumindu-I Domnului. Se spune că era chinuită de demoni de ani de zile.”
(Ioan de Kronstadt)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul luptei împotriva diavolilor