O luptă duhovnicească

Un om pe nume V. I. Popov, în relatarea călătoriei pe care a făcut-o cu părintele Ioan de Kronstadt în anul 1890, de la Arhanghelsk la Moscova, povesteşte că, pe când poposiseră într-un loc, doi ţărani puternici i-au adus o femeie legată de mâini:
„Era încordată ca un arc şi-şi arunca furioasă privirea în toate părţile. Chipul său avea o expresie înfricoşătoare. Îndată ce au adus-o în faţa părintelui Ioan, a început să latre ca un câine. Atunci părintele şi-a pus mâna stângă pe capul ei, în timp ce cu mâna dreaptă îi făcea cruce, spunând versetul: «A înviat Dumnezeu şi s-au risipit duşmanii Săi». Totuşi, urletele femeii erau din ce în ce mai înspăimântătoare.
Toţi am fost cuprinşi de groază şi uimire. Părintele era aprins la faţă şi, vădit, era neclintit în voinţa sa. Picături mari de sudoare îi broboneau fruntea. Era evidentă lupta duhovnicească pe care o dădea.
La un moment dat, urletele au început să slăbească. Bolnava a suspinat profund. Deodată şi-a îndreptat trupul, chipul i s-a luminat şi, cu lacrimi de bucurie în ochi, a căzut la picioarele preotului, mulţumindu-I Domnului. Se spune că era chinuită de demoni de ani de zile.”
(Ioan de Kronstadt)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul luptei împotriva diavolilor