Întâmpinarea Sfântului Nectarie

În anul 1904, la sfârşitul verii, Sfântul Nectarie s-a dus în insula Egina, cu gândul de a înfiinţa o sfântă mănăstire, care astăzi îi poartă numele.
În timp ce vasul se apropia de insulă, un tânăr demonizat, pe nume Spyros, s-a prăbuşit pe pragul farmaciei din Egina, începând să strige:
- Vine, vine episcopul! Alergaţi să-l întâmpinaţi! Vine sfântul să mântuiască insula !…
Toţi încercau să-l liniştească, dar nu puteau. Spyros striga necontenit. Se adunase o mulţime de curioşi, cărora li se adăugau din ce în ce mai mulţi. Priveau cu tristeţe la tânărul prăbuşit, neînţelegându-i spusele.
Câţiva au dat fuga la părintele Mihalis, parohul bisericii, spunându-i:
- Părinte, Spyros vesteşte ceva despre un episcop. Strigă întruna că vine un episcop să mântuiască insula.
Părintele Mihalis se duse iute să vadă ce se petrecea. Trecu printre cei adunaţi în jurul lui Spyros şi se apropie de tânărul care continua să strige:
- Vine episcopul de la Rizario! Dumnezeu s-a milostivit de locul acesta! Vine sfântul de Pentapolis !…
Preotul îl urmări o vreme pe tânărul prăvălit în uliţă care, tot strigând aşa, făcuse spume la gură. Apoi plecă gânditor spre debarcader. Chiar atunci venea vasul din Pireu. Printre călători, părintele Mihalis îl văzu pe episcop:
- Preasfinţite, bine aţi venit în Egina! Veniţi aici pentru prima oară?
- Pentru prima oară, răspunse acela surâzând.
- Veniţi, să mergem spre casă… Doar că…
- S-a întâmplat ceva?
- Ei bine, ceva mai încolo, ne-a tulburat o întâmplare…
- Ce anume?
- Avem pe-aici un tânăr sărac care bântuie prin piaţă şi, uneori, închide ochii şi spune ce se va întâmpla în viitor. Acum stă prăbuşit pe jos şi strigă că veţi veni să mântuiţi acest loc. Ba chiar vă numeşte om al lui Dumnezeu… Sfânt!
- Unde se află acest tânăr?
- Pe aici, prea sfinţite…
Se îndreptară, aşadar, spre piaţă, unde se opriră în pragul farmaciei. Acolo Spyros striga neîncetat:
- Vine episcopul!… Vine să mântuiască locul !… Să facă biserică!… Să facă cea mai mare mănăstire!…
Sfântul se opri în loc. Îşi înălţă privirea spre cer şi se rugă. Apoi îşi ridică singurul însemn al rangului său bisericesc, cârja episcopală, şi, introducând-o în gura flăcăului, zise:
- „Demon pitonicesc, viclean şi spurcat, îţi poruncesc, în numele lui Hristos cel Răstignit, să ieşi din acest tânăr”.
De îndată Spyros suspină şi se ridică în picioare! Deschise ochii larg, apoi se aplecă şi, plin de recunoştinţă, sărută mâna Sfântului Nectarie, care îl tămăduise.
(Sfântul secolului nostru)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul luptei împotriva diavolilor