fragment din Articolul “Ierarhi Ingropați la Mănăstirea Putna” din revista “Cuvinte catre tineri” scris de monahul Alexie Cojocaru.

Sfântul Ierarh Iorest a fost mitropolit în Transilvania, într-una dintre cele mai grele perioade pentru românii din această parte a ţării noastre; la mijlocul secolului al XVII-lea, catolici şi protestanţi deopotrivă încercau să înstrăineze sufletul românesc de ceea ce avea el mai scump, credinţa ortodoxă. Un moment important al pătrundării protestantismului în această zonă l-a constituit publicarea în anul 1640 a Catehismului calvinesc „cu voia şi cu porunca” principelui Gheorghe Rakozcy.

Prea multe date biografice despre mitropolitul Iorest nu se cunosc. Se ştie doar că era originar din Transilvania şi că, din botez, se numea Ilie. încă din copilărie a fost dat la carte în mănăstirea Putna, unde mai târziu a şi fost călugărit, primind numele Iorest. După ce a fost hirotonit preot, a fost ales mitropolit al Transilvaniei la stăruinţele domnului Moldovei Vasile Lupu. Hirotonia întru arhiereu a fost săvârşită de mitropolitul Teofil al Ţării Româneşti, în luna noiembrie a anului 1640, la Târgovişte.

Citeste mai departe…

Marele Mucenic Mamant

Slăvitul Mucenic al lui Hristos, Mamant, s-a născut în Gangra Paflagoniei, în anul 260, din mucenicii patricieni Teodot şi Rufina. S-a născut în închisoarea în care fuseseră închişi părinţii lui, din pricina credinţei lor în Hristos.
Pruncul a fost adoptat de cucernica Ammia Matrona, dându-i-se numele de Mamas, fiindcă adesea o striga pe maica sa adoptivă, folosind cuvântul „mamă”.
Foarte tânăr fiind, Sfântul Mamas a fost arestat de împăratul Aurelian al Cezareii. După cumplite torturi - lovituri cu ciomege şi pietre, arderi şi multe altele - a fost slobozit, refugiindu-se în Munţii Cezareii. Ajungând acolo, s-au apropiat de el animale sălbatice care i-au îngăduit să le mulgă. Din laptele lor făcea brânză pe care o împărţea săracilor locului. Astfel, cu timpul, a devenit foarte cunoscut în oraş, datorită prieteniei sale cu fiarele şi a marii sale iubiri faţă de oameni.
Tânărul domn al Cezareii, Alexandru, a trimis cavaleri să-l prindă. Împăratul l-a întrebat pe sfântul adus înaintea sa:
- Tu eşti faimosul vrăjitor Mamas?
- Eu nu sunt vrăjitor, i-a răspuns sfântul. Eu sunt robul lui Hristos Care îi mântuieşte pe cei ce cred în El, pedepsindu-i pe vrăjitori şi păgâni. Dar de ce m-ai adus aici?
- Te-am adus, fiindcă nu pot pricepe ce vrăji faci, de îmblânzeşti fiarele, care petrec cu tine în bună pace, ascultându-te ca nişte vietăţi cugetătoare.
- Cel ce crede în Unul Dumnezeu veşnic, dispreţuieşte farmecele şi idolii. Iar fiarele, deşi nu sunt vietăţi cugetătoare, raţionale, au evlavie faţă de Creatorul lor, cinstindu-l pe robul Său. Voi însă sunteţi mai necugetaţi decât aceste animale, fiindcă, deşi vedeţi toate acestea, nu acceptaţi adevărul.
Apoi împăratul l-a chinuit pe Sfântul Mucenic Mamas cu ghiare de fier şi cuţite, l-a aruncat într-un cuptor de foc, dându-l, în cele din urmă, fiarelor.
Când, în mijlocul stadionului din oraş, au aruncat asupra lui un urs şi un leopard, cele două fiare s-au purtat prieteneşte, arătându-i chiar respect. Mulţimea adunată, uluită de cele văzute, a început să laude şi să dea slavă Dumnezeului cel adevărat. Atunci tiranul a poruncit să dea drumul unui leu. Însă fiara, deşi cunoscută pentru faptul că-şi sfâşie prada de îndată, s-a apropiat blândă şi smerită de Sfântul Mucenic Mamas.
Deznădăjduit, împăratul a poruncit unui oştean să-l ucidă pe sfânt cu un trident.
Atunci s-a auzit un glas, chemându-l pe sfânt în sălaşurile cereşti. Biserica îl pomeneşte în ziua de 2 septembrie.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor