Sfântul Antonie cel Mare şi sălbăticiunile

În pustia în care se nevoia Sfântul Antonie cel Mare, se afla un izvor şi, lângă el, o bucată de pământ oarecum rodnică. Vrând, aşadar, sfântul să-şi dobândească singur hrana pentru el şi vizitatorii săi, a curăţat locul cu o sapă, semănând puţin grâu şi legume.
Însă fiarele locului, vrând să bea apă de la izvor, îi distrugeau mereu mica grădină. Într-o zi sfântul prinse unul dintre animalele ce-i făceau pagubă şi, grăindu-le tuturor celorlalte, zise:
- De ce-mi faceţi numai pagubă, deşi eu nu vă fac nici un rău? În numele lui Dumnezeu vă poruncesc să plecaţi şi să nu vă mai întoarceţi aici niciodată!
Atunci fiarele, temându-se la auzul poruncii, au fugit, făcându-se nevăzute.
(Viaţa Sfântului Antonie)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor