Două călăuze sigure

Sfântul pustnic Simeon cel Bătrân a primit ca răsplată a nevoinţelor sale dumnzeiescul dar al puterii de a poruncii celor mai sălbatice şi mai cumplite fiare.
Acest dar al său l-au cunoscut atât creştinii, cât şi iudeii necredincioşi; căci o dată nevoia i-a silit să se îndrepte spre o cetate aflată la mare depărtare.
Deodată s-a pornit o ploaie grozavă, o furtună cumplită. Din pricina aceasta s-au rătăcit. Neputând să vadă înainte, au rătăcit prin deşert, fără să dea de nici un sat, de nici o peşteră şi fără să întâlnească nici un drumeţ.
Rătăcind aşa în pustiu, ca nişte marinari pe o mare învolburată, au ajuns, ca într-un liman, la peştera dumnezeiescului Simeon. Cu mirare văzură un om foarte slab, îmbrăcat cu o blană de oaie. Când i-au spus ce-au păţit, rugându-l să le arate drumul spre cetate, sfântul le-a zis:
- Aşteptaţi puţin, să vă dau două călăuze care să vă arate drumul spre cetate!
Auzind acestea, s-au mai liniştit. În timp ce stăteau aşa, aşteptând să vină călăuzele, văzură doi lei - fără nimic fioros - ce se apropiară dând din coadă, ca şi când s-ar fi aflat în faţa stăpânului lor, arătând astfel că-i aşteaptă, ascultători, porunca. Atunci sfântul le-a poruncit prin semne să-i călăuzească pe străini şi să le arate care era drumul cel bun.
(Filotheos Istoria I)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor