Leul hrănit de avva Pavel

Odată avva Alexandru s-a dus la peştera avvei Pavel Elladikos. În timp ce stăteau ei de vorbă, cineva a bătut la uşă. Avva Pavel a ieşit şi i-a deschis. Apoi a luat pâine şi boabe muiate şi i-a dat să mănânce. Avva Alexandru, crezând că o fi vreun străin, s-a aplecat pe fereastră să vadă cine era. Cu mare mirare văzu un leu uriaş!
- De ce îl hrăneşti? l-a întrebat uluit pe avva Pavel.
Acela îi răspunse:
- I-am poruncit să nu mai ucidă nici oameni, nici animale, şi i-am promis că-l voi hrăni eu în fiecare zi. Aşa au trecut deja şapte luni de când vine la mine să-i dau de mâncare.
După câteva zile se duse iar avva Alexandru la avva Pavel şi-l întrebă:
- Ce mai faci, părinte? Ce-ţi mai face leul?
- Leul, nu prea bine, răspunse avva Pavel.
- De ce? Ce s-a întâmplat?
- A venit alaltăieri la mine să-l hrănesc. Văzând că avea botul plin de sânge, i-am spus: „N-ai fost ascultător şi-ai omorât. Pleacă de-aici! Nu-ţi voi mai da de mâncare!” El însă n-a vrut să plece. Atunci am luat o funie, am făcut din ea un bici şi l-am lovit. Aşa a fost nevoit să plece.
(Limonar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor