Capra zvăpăiată

Un neguţător de animale voia să cumpere de la Sfântul Spiridon o sută de capre. Sfântul i-a spus că-i va da caprele după ce-şi primeşte plata. Omul însă i-a dat bani doar pentru nouăzeci şi nouă de capre, gândindu-se că-l va păcăli pe Sfântul Spiridon, care nu bănuia nimic, fără a-i da plata cuvenită pentru încă o capră.
Când au intrat în ţarc, sfântul i-a spus să ia atâtea capre câte i-a plătit. Omul însă a nesocotit spusele sfântului, luând o sută de capre. Una dintre ele însă, ca şi cum ar fi înţeles faptul că stăpânul ei nu o vânduse, se tot întorcea înapoi. Neruşinatul neguţător de animale a scos-o iar afară cu forţa. Capra însă i-a scăpat din nou. Acest lucru minunat s-a petrecut de trei ori. Neguţătorul o trăgea afară cu încăpăţânare, iar ea se tot întorcea în ţarc!
Văzând, aşadar, că nu izbuteşte să o scoată din ţarc, neguţătorul o apucă, o puse pe umeri şi-ncercă să fugă. Capra însă începu să behăie şi să-l lovească în cap cu coarnele, de parcă încerca să spună cu glas tare nelegiuirea negustorului. Toţi se mirau, neştiind ce o apucase.
Atunci Sfântul Spiridon i-a spus neguţătorului cu blândeţe:
- Fiule, fii cu băgare de seamă! Nu cumva te porţi cu nedreptate faţă de acest animal? Nu cumva ai uitat să-l plăteşti?
Auzind aceste cuvinte, neguţătorul îşi luă seama, îşi mărturisi greşeala şi ceru iertare. Iar capra, îndată ce a plătit pentru ea, a încetat să behăie şi să se împotrivească şi, cuminte, şi-a urmat suratele.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor