MÂNTUIREA DIN PERSPECTIVA VIEŢII VEŞNICE

Articole, Cristian Muntean Fara comentarii

MÂNTUIREA DIN PERSPECTIVA VIEŢII VEŞNICE

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 9-10/1994

Orice cititor mai avizat ar putea descoperi în titlul formulat esenţa aceleiaşi probleme: – viaţa veşnică văzută ca mântuire, iar mântuirea văzută ca izvor al celei veşnice.

Am putea observa că întreaga noastră viaţă de trăire religioasă are ca principal scop, sau ar trebui să aibe, grija pentru mântuirea sufletului. La atât se poate reduce învăţătura de credinţă a Bisericii, toată truda ascetică a Sfinţilor Părinţi şi toate eforturile noastre în această lume dacă avem conştiinţa vieţii veşnice. Fără această conştiinţă mântuirea nu ar avea nici un sens sau după cuvântul Sf. Scripturi „ar fi zadarnică”, căci spune Sf. Ev. Marcu: „Ce va folosi omului de a dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său?” (Mc. VEI, 36-37).

Mântuirea ne apare ca eliberare din robia păcatului şi a morţii pentru dobândirea vieţii de veci, în Dumnezeu, adică în unire cu El. Aici trebuie găsit raportul între mântuire şi viaţa veşnică. Condiţia eliberării de păcate şi, implicit, de moarte ne conduc la încununarea finală – dobândirea vieţii veşnice prin actul mântuirii.

Ce presupune acest „act de mântuire” pentru viaţa creştinului? V-aş putea răspunde foarte simplu: har dumnezeiesc, credinţă şi fapte bune. Acestea sunt cuvintele care profilează chipul omului îndumnezeit.

Eu, însă, aş vrea să complic un pic lucrurile şi să mă opresc asupra „idealului religios al Răsăritului” (cum îl definea marele teolog rus, trăit în exil, Paul Evdokimov), acea stare de îndumnezeire a omului primeşte chipul mântuitor.

Prin Tainele şi Liturghiile ei, Biserica este locul acestei metamorfoze, adică al acestei îndumnezeiri, care atestă viaţa divină în universul uman.

Citeste mai departe…